Am răsfoit din nou diverse pagini virtuale şi am dat peste o ştire tare interesantă: Voting opens for world's oddest book title 2008. Sunt câteva titluri haioase, dar favoritul meu indiscutabil este: Are Women Human? And Other International Dialogues by Catharine A. MacKinnon.
Am găsit şi un interviu cu Octavian Belu, şi cred că fraza asta-i de ţinut minte: Diferenţa dintre noi şi alţii este că noi facem cât putem, alţii fac atât cât trebuie.
M-am întors în timp, cu doar câteva zile, la un articol al Florinei Pîrjol, despre posibile cumpărături culturale. Eu nu citesc pliantele alea cu reclame, dar, dacă tot mi se umple cutia poştală cu idioţenii publicitare, atunci sigur mi-aş dori ca, măcar din când în când, să primesc şi pliante cu ce mai e nou în librării. Nu de alta dar, dacă mergi într-o librărie şi nu ştii ce vrei, eşti pierdut. Librarii îţi caută o carte doar după titlu. Dacă editura e importantă, cărţile stau cumva la vedere. [Mai puţin la Cărtureşti, care nu ordonează cărţile după edituri, ci după criterii numai de ei ştiute; când e vorba de literatură e simplu: dacă nu-i albă e neagră, dar în rest, dezastru!]
Când apare un număr nou din Dilemateca, mă uit în primul rând la paginile acelea cu multe cărţi frumos fotografiate. Dar şi acolo tot editurile mari iau caimacul.
Am citit acum un an-doi, un articol despre piaţa de carte şi-am reţinut că doar 10% din vânzări ar fi datorate literaturii, din care vreo 0,2% ar fi poezia. Nici nu mă mir că astea-s cifrele.
Iar poezia, după ce că nu prea ajunge-n librării, mai şi e aşezată unde trebuie. La Esotera stă frumos pe raftul cel mai de sus, dacă mă întind muuuuuuult de tot reuşesc să ajung la vreun volum. Norocul meu că tavanul e mai jos, ceea ce nu se întâmplă la Noi 2, unde mi-ar trebui o scară. De la nivelul meu nici măcar nu pot să citesc numele autorilor, dar văd cum stau cărţile frumos aranjate, cred că le-aş putea recunoaşte după culori. Sunt doar cele de la Cartea Românească. Pe Mercy, la Cărtureşti, ar trebui să m-aşez pe ciment şi oricum nu-s prea multe cărţi acolo. În schimb, în mall, ar fi bine să mă duc în nişte bocanci serioşi şi să calc peste grămada de cd-uri aşezate exact în dreptul rafturilor dorite.
La Humanitasu’ vechi, cărţile de la Brumar stau pe nişte rafturi, lângă casă, dar sunt îngropate în dvd-uri. Cele de la Cartea Românească nu mai stau lângă cele de proză, ci-s undeva lângă uşă. Probabil în curând vor ajunge-n stradă.
La Joc Secund, Brumaru’ are locul său undeva pe mesele din mijloc, mai la colţ ce-i drept, dar n-ai cum să nu le vezi. Probabil au fost aranjate aşa pentru a-i ridica moralul lui Robert Şerban, că tot a ajuns la concluzia [tristă] că poezia plictiseşte.
Cărţile de la Vinea, după ce au dispărut o vreme [dar cele mai noi sunt din 2006], fiind ele ascunse într-un loc unde cu greu puteau fi zărite, au reapărut acum şi stau frumos la Turism. Acolo au ajuns şi cărţile altor edituri. Din câte mi-am dat eu seama, există călători.
Posts
4 comments:
ce bine e ca nu sunt singura care e suparata de ordinea cartilor prin librarii!
cand intru in librarii ma simt ca intr-o lume haotica, fara cap, fara coada. de cele mai multe ori am cu mine o mica lista de carti pe care vreau sa le cumpar. imi notez si editura, cu speranta disperata ca poate asa o gasesc mai usor.
pe dracu!
cand caut o singura carte, mai cer ajutorul librarului, dar nu imi permit sa-l stresez cu 10 carti :))
probabil tocmai de aceea incep sa prefer cumparaturile pe net, desi pierd placerea aia de a atinge cartea inainte de a o cumpara (suna a fetis :))!
PS si eu in Dilematica ma uit dupa pozele cu carti :))
la Noi stateau lucrurile mai bine, dar pana se renoveaza Bastionul, mai avem de asteptat :-(
sa stii ca eu am cerut unor librari anumite carti, pe care n-au fost in stare sa le gaseasca;desi calculatorul zicea ca exista.
si daca intreb de vreun autor roman parca se sperie. mai ales daca nu-i publicat de Polirom.de aia au mai
auzit si ei.
e mai usor de cumparat pe net, dar editurile mai mici nu prea-s gasibile acolo. poezia nici atat:-(
poezia, dupa cum spunea un ilustru editor de la polirom, nu se vinde... ma rog, i-am raspusn ca nici pantofii nu se vind singuri si un plan bine pus la punct ar avea succes macar la astia de cautam ca bezmeticii versuri. de autori romani doar daca-i cunosti si te trag de mineca. in rest de ordine, de spatiu de citit, de pricepere in a vinde cartile avem multe de vorbit. cam atit pina cind ne vom face bine.
@ uhitto - sigur nu se fac averi de pe urma celor care citesc poezie, iar editorii vor sa faca bani. pana la un punct nici nu-s de condamnat. dar n-ar trebui sa ne ignore complet.
pacat ca nici editurile care publica mai ales poezie nu ne baga in seama.
Post a Comment