Despre poezie [Cum şi de ce citesc II]

Când vine vorba de selectarea volumelor de poezie, lucrurile stau diferit. Am întâlnit cititori înrăiţi de proză care nici măcar nu ating o carte din asta. De vină o fi şi şcoala; îmi aduc aminte cum încă din clasele primare trebuia să spunem frumos despre ce-i vorba-n poezie, dar mai întâi scoteam ideile principale, apoi trebuia să povestim ce-a vrut să spună poetul, niciodată nu ne interesa ce-a spus cu adevărat. Acum un an, doi am văzut subiectele de bacalaureat şi-am descoperit că există conceptul operaţional de metaforă, care nu ştiu ce trebuia să facă. Păi să nu fugi?

Nu pot să spun exact de ce am început să citesc poezie, dar sigur asta s-a întâmplat prin liceu. Cred că am fost o generaţie cam dusă cu pluta, pentru că schimbam cărţi între noi, de toate felurile, inclusiv de poezie. Îmi aduc aminte că aveam pe noptieră un volum Blaga; îmi plăcea deşi nu-l înţelegeam pe deplin, aşa i-am şi răspuns unui musafir literat, mirat de toate astea.

Ştiţi vorba aceea goliciunea înconjoară, dar foamea dă de-a dreptul? Cam aşa şi cu proza şi poezia. O poveste te fură, te învăluie, călătoreşti alături de un personaj pe o stradă dintr-un oraş necunoscut, îi asculţi gândurile, îi simţi privirile care caută ceva dincolo de text. Proza ţine mai mult de cunoaştere, de atmosferă. Dar dacă poezia nu te izbeşte în secunda în care o citeşti [nu în clipa următoare în care începi să o înţelegi] atunci e o problemă sau cu textul, sau cu tine. Aşa că, înainte de a cumpăra o carte nouă, stau multicel răsfoind-o, în librărie. Şi mă mai duc o dată, de două ori, dacă nu mă convinge de la început.

Dar la capitolul ăsta, îi ascult destul de mult pe poeţi, în primul rând pe cei care-mi plac, citesc interviuri, articole şi văd cam ce spun că merită citit. [Cred că ei scriu cel mai bine despre alţi poeţi, aşa că citesc cam tot ce-mi cade-n mână. ] De ales, aleg însă doar după capul meu.

De ceva vreme tot întorc pe toate părţile topurile publicate în Pana mea. M-am bucurat văzând că am citit cam tot ce-i trecut acolo. [Topurile lui Claudiu Komartin nu-s pe net*, dar au apărut în primul număr; ale lui Radu Vancu pot fi citite aici; am găsit un singur top -best of 1979-1989- al lui Bogdan Creţu.]

Mă bucur că acum câteva zile, exact când nu mai credeam că-i posibil, am reuşit să dau peste Elefantul promis al lui Ştefan Baştovoi, aşa că am o carte nouă. Şi am descoperit un site de unde pot fi descărcate în format pdf diverse cărticele de poezie[link util doar pentru cei care citesc în engleză].

Nu prea mă încumet să scriu despre poezie, pentru că mi se pare a fi o poveste mult prea personală.

[De citit articolul lui Al. Cistelecan, Despre ceva ce nu există. Şi nici n-a existat vreodată: cititorul de poezie. Trec aici un fragment care nu-mi dă pace: Tocmai că la poezie nu există experţi, nu există clase de abilitare: poezia ne trimite pe toţi în clasa I-a primară. Aici nu există calificare nici măcar pentru clasa a II-a. Pentru că cititul de poezie se face pe litere, împiedicat la fiecare pas, bâlbâit şi stârnind de fiecare dată tot scandalul care leagă sunetul de semn şi pe amândouă de sens.]

*Completare: între timp toate numerele din Pana mea au devenit descărcabile de pe blogul redacţional, cei interesaţi de topuri sau de alte detalii poetice le pot găsi aici.