Tristeţi ultraprovinciale

E o zi albastră, deşi nu s-ar zice, şi oricum ştiam că se întâmplă şi aşa ceva, pentru că, vorba lui Van Morrison: my mama told me there'll be days like this.

Am vrut să sun un prieten, doi, dar mi-am dat seama că ei au necazuri adevărate; să-i deranjez cu zăpăceli metafizice ar fi curată nesimţire. În alte vremuri le-aş fi scris o scrisoare, dar câţi dintre noi mai facem asta? [Aţi citit articolul lui Ion Mureşan? ]

Aşa că am răsfoit paginile culturale ale unor ziare. Uite-aşa am aflat că vine Pamuk prin ţărişoară, dar alte emoţii n-am avut, că eu încă n-am ajuns să-l citesc. Am descoperit un articol despre necazurile lui Ion Negoiţescu, cum era să fie evacuat. Şi-am dat şi peste o poveste veche, numai bună pentru un roman, dar cine să-l scrie? Sigur ar putea găsi un titlu mai bun decât dragostea scriitorilor în vremea Securităţii.

Scriu aici, mai citesc bloguri, mai pierd timpul, pe urmă o să mă duc să citesc, că ar fi păcat de ziua asta să treacă aşa, fără nici o bucurie. Şi-n vremea asta, unii muncesc şi fac bani, iar alţii, precum se vede, îşi cultivă pasiunile, că bine a zis cine-a zis: dacă-ţi place ceea ce faci, probabil nu faci ceea ce trebuie.