Of!

Carte de citit în tren, atunci când nu există alternativă: geamurile-s vopsite, uşa-i blocată, în compartiment nu mai e nimeni. Carte tezistă, pro fumat, pro avort, pentru că individu' vrea să fumeze şi urăşte de moarte copiii. Rar m-am înfuriat aşa de tare citind o carte, nu pentru că n-ar fi destule mult mai proaste, ci pentru că, în general ştiu să mă feresc de ele. Dar pe asta am cumpărat-o aşa, să am completă colecţia de la Cotidianul. Şi-am început să o citesc gândindu-mă că o voi dai gata repede. N-am abandonat-o, pentru că nu-mi plac abandonurile. Îi reproşez în primul rând tezismul, schematismul situaţiilor şi al personajelor.

Atmosfera e cenuşie, nici n-ar putea fi altfel, pentru că avem de-a face cu o utopie. Cartea e puternic ideologizată, m-a dus cu gândul la minunatul prolectultism: nu scriem că avem ceva de spus, scriem să salvăm/impunem o idee. Şabloane: bulevardul Bush, câinele Sarko, [hiper]corectitudinea politică, copilul care-l terorizează pe adult, inocenţii de la Martyre Academy[un reality show organizat de Conştiinţa lui John Wayne, o organizaţie teroristă, care face ordine în Orientul Mijlociu], bătălia pentru un aer curat, occidentalul imbecilizat, care nu ştie unde-i Flandra [pentru că el stă-n Toronto şi viaţa lui e legată de-un supermarket], imoralitatea şi prostia avocaţilor.

Benoit Duteurtre are şi site; acolo-s publicate şi diverse cronici despre cărticica[aici e şi un scurt rezumat]. Şi aici găsiţi ce a scris Ioan T. Morar. Eu nu mai vreau să adaug nimic.

Benoit Duteurtre, Fetiţa şi ţigara, traducere de Irinel Antoniu, Cotidianul/Univers, 2008