Comentarii subiective

O să spun mai spun câte ceva despre topurile din Pana mea, aşa, fără a revedea volumele despre care-i vorba acolo, fără a le cântări pe fiecare. Sunt gânduri strict subiective, nu spun că eu am dreptate, am doar ceva de zis. Şi se spune că internetul e numai bun pentru ăştia care-ar zice, dar nu-i ascultă nimeni.

1. Mă miră un pic absenţa volumelor colective cu care au debutat unii optzecişti. Eu aş zice că Aer cu diamante şi Cinci sunt mai importante decât debuturile lor individuale. Personal, prefer Cinci, nu doar pentru Mariana Marin. Imaginea unui poem cu latura de un metru de pe care poţi să te arunci n-am putut s-o uit niciodată. Dacă îmi aduc bine aminte, tot în acel volum a apărut Budila Express, care mie mi se pare a fi cea mai bună definiţie a optzecismului. Am senzaţia că include tot ce-i definitoriu pentru o generaţie, de la influenţe, devenire, până la Transpirantzul navetiştilor şi disperarea zilnică.

2. Când vine vorba de Cărtărescu, personal prefer Faruri, vitrine, fotografii sau Poeme de amor. Vorbesc din amintiri, n-am cărţile astea. Am doar Totul şi o antologie de la Humanitas. De câte ori le citesc [rar de tot], am senzaţia că textul îmi rămâne cumva exterior. Dar Levantul e cu totul altceva, l-am citit de mai multe ori şi de fiecare dată mi se pare minunat.

3. Ion Mircea e un poet pe care l-am ignorat; dar o să caut volumul ăsta [Copacul cu 10 000 de imagini], să văd ce-i cu el. Nici pe Daniel Bănulescu nu l-am citit cu atenţie, dar cărţile lui le am, aşa că o să mă lămuresc mai repede.

4. Nu ştiu nimic despre Radu Andriescu. Încercând să aflu cine e, am văzut că şi-a scos cartea la Brumar. Uite-aşa, să vezi poveste!

5. Ieudul acela chiar e fără ieşire: când ajungi acolo, nici nu mai vrei să pleci.

5. Era să spun că prefer Păpuşarul lui Komartin în varianta 2007, dar mi-am dat seama că nu apăruse când a fost alcătuită revista.

6. Ştiu că am spus că am dat de Elefantul promis. Dar de bucurie, mai zic o dată. E frumos de tot.

7. Cam mult Ianuş pe alocuri.

8. Ce mai scrie Ruxandra Novac?

9. După ce am cumpărat cartea lui Constantin Acosmei, Jucăria mortului, am descoperit o cronică a lui Daniel Cristea Enache; el spune că-i o carte ce se poate citi în 30 de minute. M-am cronometrat şi eu, am făcut un fel de citit viteză; în 30 de minute am trecut un pic de jumătate. Mai am de lucrat [şi] la capitolul ăsta.