Atac de panică

Am făcut un fel de curăţenie generală şi au fost pe aici nişte conflicte mocnite, altele explozive, cu multe personaje secundare [zburau prin aer, în toate părţile; ar fi ieşit un personaj colectiv de milioane]. Când ziceam şi eu că- în sfârşit- am găsit un subiect de roman, am aflat că nu mai e la modă. Aşa că m-am întors la citit.

Am luat o carte mică, numai bună pentru durerile de spate cauzate de un aspirator încăpăţânat. Porumbelul se citeşte uşor [zic unii că asta ar fi o calitate] şi repede. Povestea curge fără probleme, personajul e cuminte [un paznic al unei bănci din Paris], are însă un şoc într-o dimineaţă în care deschide uşa camerei în care locuia şi dă peste un porumbel care-l privea ciudat, cu un singur ochi. Panica e atât de mare încât Jonathan Noel [care avea însă în jur de 40 de ani, un pic mai mult poate; îi e prezentată bigrafia, dar e prea greu să scad nişte ani, la ora asta, mai ales] intră în derapaj [unul adevărat, nu cel fictiv]. Sűskind îl urmăreşte de-a lungul unei zile. Chestia e că în final, ajutat de o furtună, Noel îşi revine şi se duce acasă, unde totul reintrase în normal. Povestea nu prea are sensuri ascunse, pare mai mult a fi capitolul de început al unui roman bun. Dar nu e decât o povestire, bună de citit între reprizele de şters praful şi dat cu aspiratorul.

N-am citit Parfumul, aşa că n-am încă o părere definitivă [sau măcar pe aproape] despre Patrick Sűskind. [Dar nici nu promit că-l voi citi prea curând.]

Patrick Sűskind, Porumbelul, traducere de Daniela Ştefănescu, Humanitas, 2001