Saturday, March 3, 2007

O scamatorie

Multe auzisem despre Donald Barthelme înainte de a-l citi. Recunosc că m-am bucurat când cei de la Cotidianul au anunţat că vor publica Regele, adică un roman [ îi citisem mai demult, într-o antologie, cîteva proze scurte, cea mai bună fiind Cortes şi Montezuma.]

Ştiam că e un postmodern important în spaţiul american. Regele e o poveste tipic postmodernă, evident. Într-o lume în care subiectele au fost epuizate [dar asta s-a întâmplat demult de tot, doar deplângea epuizarea şi un scrib egiptean, despre care a aflat Barth şi ne-a spus şi nouă], Barthelme rescrie o frântură din Romanele Mesei Rotunde. Nu a fost primul. Dar Artur, Guinevere, Lancelot nu sunt cei pe care-i ştim, ci sunt eroii lumii noastre, sunt implicaţi în cel de- al doilea război mondial.

„Vechea orânduială a dispărut. S-a terminat. Nu mai vrem extraordinarul, reprezentat de domniile voastre şi de faimosul vostru rege. A venit vremea celor de rând, a celor netalentaţi, mediocri, a celor absolut neîndemânatici.”

Textul lui Barthelme [alcătuit din mici fragmente] prezintă nişte foşti eroi ajunşi de râsul lumii. Şi o face cu ironie. De multe ori, micile întâmplări stârnesc râsul, dar parcă-i unul strâmb.

Donald Barthelme, Regele, traducere de Cristiana Vişan, colecţia Cotidianul, 2007

4 comments:

Anonymous said...

white noise, ma enervezi din ce in ce mai tare. nu reusesc deloc sa tin pasul cu lecturile tale, ca sa nu mai vorbesc de dorintele mele. :)
abia m-am apucat de fioretos si, pina pe la pagina 80, inca nu-mi dau seama cum e (vorbesc doar de roman, lasind la o parte traducerea si redactarea).

vic

White Noise said...

imi pare rau... dar las' ca saptamana asta n-o sa mai citesc asa mult, ca am un program ultra incarcat.

Roxa Truţa said...

Si eu te invidiez. In plus de asta, ai si cartile de la Cotidianul. Eu nu am niciuna, si mai nou nici bani sa mi le comand. :(

White Noise said...

o sa treaca examenele si o sa ai timp de citit, o sa vezi.
cat despre bani ... n-are sens sa vorbim:-(