Tot încerc să scriu aici câte ceva şi parcă ceva nu funcţionează. Azi pentru câteva ore n-a mers nici internetul, o avea şi el tristeţile lui. Mi-am cumpărat noua literatură, nr. 26 şi credeam că o să mă înveselesc un pic. Dar de fapt m-am întristat citind editorialul Luminiţei Marcu, din care am aflat că cineva [nu spun cine, persoană importantă] a propus închiderea revistei. S-ar salva astfel România literară [care o duce prost din moment ce se vinde mai ales în librării; acolo de obicei e finalul.] M-a întristat metoda folosită mai mult decât soluţia propusă: o scrisoare care circulă oarecum neoficial, dar a apărut în presă.
Nu spun că e cea mai bună revistă de pe piaţă, nici nu spun că n-ar putea să fie mai bună, spun că noua literatură e una din puţinele reviste pe care vreau neapărat să le cumpăr. Vreau să o răsfoiesc în linişte, pentru că e o revistă frumoasă şi multe lucruri care mă interesează le pot găsi doar acolo. O cumpăr aşa cum cumpăram acum nişte ani ArtPanorama, cum cumpăram Cuvântul lui Ţupa, cum cumpăr Dilemateca, cum aş cumpăra şi Vatra, dacă s-ar găsi [atât de rar dau de ea la chioşc...; oricum am aflat o veste bună, acum vin 2 exemplare la vânzare], dar de câte ori ajung la biblio, caut mai întâi revista asta, o citesc şi pe urmă îmi văd de treabă.
Revenind la noua literatură, am văzut că Elena Drăghici a scris despre O carte într-o frază, şi ei au zis şi de mine. Mulţumesc!
Simona Popescu îşi continuă povestea spusă după 20 de ani. Trec aici două fragmente, unul din numărul trecut şi altul din cel mai recent:
Trăiam într-un lagăr de concentrare. Unii primeau pachete. Am primit şi noi odată un pachet mare cu borcane goale. Nu-mi explic nici acum dacă acela care trimisese pachetul a vrut să vedem câte sortimente de gem au ei, dacă a crezut că avem nevoie de borcane sau dacă borcanele erau pline şi fuseseră golite. (nl, 25)
În mintea mea, comunismul a fost legat mai ales de frig. De la mijlocul toamnei până la mijlocul primăverii mi-era frig. Acasă era frig. Oriunde te duceai era frig. Stăteam în pat cu plapuma peste mine şi citeam în neştire. Citeam de frig! (nl, 26)
Nu spun că e cea mai bună revistă de pe piaţă, nici nu spun că n-ar putea să fie mai bună, spun că noua literatură e una din puţinele reviste pe care vreau neapărat să le cumpăr. Vreau să o răsfoiesc în linişte, pentru că e o revistă frumoasă şi multe lucruri care mă interesează le pot găsi doar acolo. O cumpăr aşa cum cumpăram acum nişte ani ArtPanorama, cum cumpăram Cuvântul lui Ţupa, cum cumpăr Dilemateca, cum aş cumpăra şi Vatra, dacă s-ar găsi [atât de rar dau de ea la chioşc...; oricum am aflat o veste bună, acum vin 2 exemplare la vânzare], dar de câte ori ajung la biblio, caut mai întâi revista asta, o citesc şi pe urmă îmi văd de treabă.
Revenind la noua literatură, am văzut că Elena Drăghici a scris despre O carte într-o frază, şi ei au zis şi de mine. Mulţumesc!
Simona Popescu îşi continuă povestea spusă după 20 de ani. Trec aici două fragmente, unul din numărul trecut şi altul din cel mai recent:
Trăiam într-un lagăr de concentrare. Unii primeau pachete. Am primit şi noi odată un pachet mare cu borcane goale. Nu-mi explic nici acum dacă acela care trimisese pachetul a vrut să vedem câte sortimente de gem au ei, dacă a crezut că avem nevoie de borcane sau dacă borcanele erau pline şi fuseseră golite. (nl, 25)
În mintea mea, comunismul a fost legat mai ales de frig. De la mijlocul toamnei până la mijlocul primăverii mi-era frig. Acasă era frig. Oriunde te duceai era frig. Stăteam în pat cu plapuma peste mine şi citeam în neştire. Citeam de frig! (nl, 26)
Trec şi eu aici o poezie; nu ştiu autorul, e un anonim care o fi îngheţat şi el, cândva.
Afară-i frig, în casă-i frig,
Eu stau lângă calorifer,
Deschid fereastra şi-o închid
Şi-ţi mulţumesc iubit Partid
Că m-ai călit.
Afară-i frig, în casă-i frig,
Eu stau lângă calorifer,
Deschid fereastra şi-o închid
Şi-ţi mulţumesc iubit Partid
Că m-ai călit.
Posts
6 comments:
spunea un jurnalist francez: comunismul e epoca celor 3F: frig, foame, frica si nimic mai mult. MI s-a parut genial.
@hearmyself - legat de geniile care-au inventat cei 3 f, imi vine sa spun ceva care sa inceapa cu the F word :)
am incercat sa comentez la tine, dar n-au voie decat cei cu cont pe wordpress :(
mie mi s-a parut foarte tare ca in franceza aceleasi 3 cuvinte incep tot cu f: faim, froid, frayeur. si da, evident si cuvantul la care te gandesti tu :D fug sa modific setarile, nu stiam, bine ca mi-ai spus
@hearmyself - ca sa vezi coincidenta, desi nu cred ca e intamplatoare.
nu in prea multe tari comunistii au ajuns in guvern in urma unor alegeri libere.
ironia sortii face ca tocmai am vizitat doua dintre regiunile cele mai "rosii" din italia (toscana si umbria) care voteaza comunist consecvent din 1945 incoace. nu mi s-au parut prea afectati de cei trei F:-) si ca sa nu fiu suspectata de cine stie ce ( in fond, de ce anume?) declar ca printre cartile cele mai pretioase pe care le am in biblioteca se numara "le livre noir du communisme" (robert laffont) si "le livre noir de la destruction des juifs de roumanie 1940-1944" de matatias carp (denoël).
trist ca revistele care ajung sa fie distribuite in librarii e din cauza ca sunt pe cale de disparitie..in franta presa scrisa, nu numai cea culturala, e in mare criza iar lipsa de cititori e dramatica. asta pentru ca voiam sa zic ca si in partea astea a lumii sunt destule motive de ingrijorare
@raluca - tot latini îs şi ăştia. cred că numai grecii ne întrec.
da, e criză peste tot, dar mai ales spaima e mare
Post a Comment