CTS. Final

Sfat: decât să citiţi ce am eu de povestit, mai bine citiţi Cronica de ageamiu, scrisă de dreamingjewel, să vedeţi cum a ajuns la concluzia asta: Am constatat miercuri seară că arta este despre trasarea unor pătrăţele cu rigla şi înghesuirea în ele: este sau nu este poezie şi de care poezie este. (Că despre asta s-a discutat, destul de mult, la ambii poeţi). Şi regula este ca autorul să nu dialogheze cu sala, chiar dacă sala de aia a venit acolo; nu putem face abatere de la regulă deşi ea nu e trecută în constituţie sau altceva.

_____

Poveste*: Aşa o ploaie a venit de la Cluj, din aia cu tunete şi fulgere, încât eu mi-am dat seama ce se întâmplă doar în momentul în care bătea grindina prin mijlocul sufrageriei. Acum s-a mai potolit, numai o maşină urlă ca disperata. Gata, a tăcut [dar a trecut vreo jumătate de oră, timp în care am strâns apa de pe balcon, care nu s-ar fi adunat acolo dacă aş fi închis geamurile la timp.]

Dar nu despre Cluj vreau eu să povestesc şi tot despre Alba, pentru că nu am povestit cum am cărat scaune prin Palatul Apor [pe care l-am găsit cu greu, nu ştia nimeni să ne spună unde e, deşi la un moment dat eram la 50 de metri de ţintă]. Am stabilit deja că lectura n-a durat prea mult şi poate ar fi fost mai mult public dacă ar fi fost afişe în oraş. Eu n-am văzut niciunul şi nici oameni care să ştie unde e Universitatea n-am prea întâlnit. Din fericire, vreo doi tot am găsit, altfel nu ajungeam. Iar la dezbateri am întârziat un pic pentru că am stat la o cafea, pe terasa noastră. S-au discutat lucruri serioase, de exemplu

de unde vine şi unde se duce poezia
[Dan Coman, Sorin Despot, Marius Ianuş]

sau cum poate fi prinsă în cuvinte şi manevrată.
[Răzvan Ţupa şi V.Leac]






Nu, acum serios, am găsit clădirea până la urmă. De fapt ne-a recuperat un cristian, eram ca nişte elevi chiulangii pe care proful de serviciu îi găseşte în curte şi îi trimite la ore. Numai că la ore nu erau scaune şi am plecat să ne aducem. Nici nu ştiţi ce frustrant e ca între tine şi scaunul mult dorit [şi liber] să stea o grămadă de uşi încuiate! Până la urmă s-a deschis o uşă şi ne-am întors victorioşi, deşi la început unii au stat mai la margine

Aida Hancer, Cătălina Cadinoiu, Marius Ianuş

dar numai o vreme.

Denisa Pişcu, Marius Ianuş




Doar discuţia despre drepturile de autor a rămas uşor în aer, aşa că întrebarea [Cum am putea rezolva ca, după decesul nostru, cărţile pe care le-am scris să poată fi publicate liber de orice editură doritoare, din ţară şi din lume, fără probleme de copyright?] pe care a pus-o Constantin Acosmei a rămas fără răspuns.[ Dar tot el a zis înainte de CTS: Mi se pare normal ca, dacă tot nu ai putut trăi din scris, măcar ceea ce ai apucat să scrii să fie accesibil tuturor…].

S-a discutat la modul foarte serios despre poezie, despre festivaluri europene, despre pseudonime**, clone, din astea. Păcat că subiectul Fernando Pessoa a rămas cumva în aer, că eu la el mă gândesc de fiecare dată când cineva devine alergic la vreun pseudonim. Şi pentru că înainte de a începe dezbaterea modertă de el, Marius Ianuş mă întrebase dacă vreau să vorbesc, iar eu i-am zis nu, nu m-a pus să vorbesc, m-a întrebat de-a dreptul. Şi i-am răspuns într-un fel, că doar căutasem scaune împreună. Dar am profitat de prima ocazie pentru a fugi pe o terasă, şi l-am deranjat foarte tare pe cel care trebuia să ne servească. Nu ştia ce căutăm acolo, credea că o să plecăm, dacă ne ingnoră. Dar n-am plecat, voiam să stăm la poveşti. Dar acum nu mai e timp pentru ele.
_____
*aseară a fost furtuna, atunci am început să scriu, dar n-am putut să termin decât acum.
** salutări lui Corcoran, într-o vreme trecea pe aici.