Poemul de sâmbătă 21

A ajuns criza şi la noi, am primit-o ca temă de casă de la Radu Vancu. Imediat ce am citit cuvântul criză m-am gândit la un poet pe care tocmai îl recitisem.

Acum vreo câţiva ani, cineva mi-a dat toate volumele scrise [până la acea dată] de Pavel Gătăianţu, fără să-mi spună nimic despre el. Mi-a zis doar să citesc şi să-i spun cum mi se pare. Şi mi-a plăcut foarte mult, acum parcă ceva din entuziasmul de atunci s-a mai dus. E drept că nici n-am găsit la bibliotecă decât anumite volume. Şi nu mai ştiu care mi-a plăcut mai mult atunci, la prima lectură. Eu n-am niciuna din cărţile lui. Ca să-l puteţi localiza în timp şi spaţiu o să spun că e vorba de un poet de limbă română din Banatul sârbesc, ar fi [ca poetică, dar şi prin vârstă] un optzecist [am tot vrut să evit etichetarea asta, dar uite că n-am reuşit]. Mie personal îmi place mai mult decât Ioan Flora.

Trec aici poemul cu criza, parte dintr-un volum vechi: Şarpe bărbierit[1984], de fapt e un lung poem în proză.

Pavel Gătăianţu

Şarpe bărbierit

IX

O mare criză, o mare abstinenţă în lume. Caişii în pârgă. Bănuţii de pe umărul defunctului. Cosmonauţii îşi afumă caschetele, în zborul lor interspaţial. La cinci au tăiat porcul. Mă îndemni ca pe un mistreţ. Ca pe un ţap. O mare criză de gânduri. În Australia s-a scumpit piatra. Blănurile, în Norvegia. Ţăranii înghit bucăţile de ziar unde sunt publicate preţurile. Nu află decât lucruri banale: că ţuica se face din mere. Vinul din zmeură. Zbor cu aripi.  Hai să participăm şi noi la concurs. Ne cresc şi nouă genele. Ca strugurii toamna. În lume, o mare criză de ţărână. Desfacem revista pornografică. Respirăm greoi. Leşinăm.

---------

Şi ca să simţiţi cumva atmosfera mai trec 3 fragmente [ începutul şi sfârşitul].

I

Netezeşte-şi firele de păr şi morţii. Şi părul închistat în abdomen. Netezeşte-ţi anii. Femeile. Epiderma. Netezeşte-mi stelele. Şi femeia. Şi corbul ce se sufocă în mine. Netezeşte-mi gura fără plisc. Să-mi aprind creierul de trei ori pe zi. Să nu mai zâmbesc cu două zâmbete pe buze. Scoate corbul ce suspină-n mine. Vreau să te văd cu măruntaiele-i sângerânde în gingii. Cu sare şi ţipăt de fiară. Cum să te conving. Cum o să te lepezi de-corb încruntat?

III

Unii se spânzură la sediul agenţiilor de presă, comunică Reuters. Alţii-şi pun viaţa în pahare, anunţă Asocieted Press International. La radio, în studiou, crainicul îşi împuşcă din senin colaboratorul muzical. Pe viu îl împuşcă. Lângă frigiderul din bucătărie plânge, cu lacrimi de cauciuc şi hohote fictive, robotul. Îmi spui de vrăjitoarea care-ţi mănâncă bobii. Despre poemele lui Ioan Flora. Miroase a seminţe de dovleac, prăjite. Combinele filmate vin spre tine cu recolta în ghiare. Să te cuprindă. Să-ţi intre în esofag şi tegumen şi pancreas. Poezia-ţi zvâcneşte-n pahar ca schweppes-ul.

XXX

Mi-am tipărit volumul de poeme în proză pe hârtie de împachetat.  Faptul a stârnit întrebări şi emoţii. Unii au făcut reclamaţii la secretariatul pentru hârtie. Acum poemele mele, cu menţiunea made in P.G. cuceresc lumea. Iată că devenisem un international man.  Cu mănuşi albe. Cu paşaport. Cu havana tăiată-n două. În ultimul timp presa anunţase că am fost numit director de onoare al tuturor poştelor din lume. Deocamdată, întreţin relaţii strânse cu ulii, cu vulturii, cu bufniţele. Vor şi vreau să intru în misterul lor, pentru o clipă.

-----------

Ştiu că atunci mi-a plăcut mult un volum în care se simţea prezenţa războiului din fosta Iugoslavie. Şi mai e un vers care mă obsedează [dar nu ştiu din ce volum]: mureau pe ecranul televizorului eroi plătiţi cu ziua.