Poemul de sâmbătă 17

Cred că pentru sâmbăta asta era tema dată de zum*: Deeeeci, doaaamnelooor şi domniloooor, următoarea temă a poeziilor de sâmbătă esteeee… poezia ştiinţifică. Adică: poezia care pomeneşte cumva sau e influenţată în vreun fel de o ştiinţă (chimie, fizică, astronomie, ce mai vreţi voi). Poa’ să fie în glumă sau în serios, poa’ să fie o aluzie sau chiar un întreg poem, habar n-am, ce găsiţi.

Mai în glumă, mai în serios, poezia asta are legătură cu tehnica [ffwd, plus netul din text], dar mai ales cu chimia [se verifică aciditatea unor lichide şi se demonstrează fără dubiu că apa aceea incoloră, inodoră şi insipidă există doar în manuale; plus oxigen, aluminiu şi altele]. Cititorul trebuie să mai aibă şi cunoştinţe de mitologie/religie, psihologie, politologie, medicină şi contabilitate primară. Şi acum să trecem la poezie, care-i una foarte serioasă [scuzat să-mi fie delirul].

Ştefan Manasia
ffwd: împotriva poeţilor

îi înţeleg i-am înţeles totdeauna pe aceia care
cu inima curată şi înăuntrul propriei limbi
îşi detestă poeţii

după cum îi înţeleg i-am înţeles
pe poeţii care văzând pe net mutilarea statuilor
lui Siddharta
şi femeile molestate de preoţii ortodocşi
au alergat, mai întâi, la frigider să-şi astâmpere setea

au umplut paharul cu Cola, farfurioara
cu alune sărate
lasând scrierea poemului pe altădată

i-am înţeles pe cei care resping & dispreţuiesc
emfaza poeţilor
luându-şi doza de ficţiune şi vis, de abjecţie
şi cuminţenie
din romanele editate la Polirom,
din filmele- abator
din muzicile - ieftină marijuana.

îi înţeleg pe poeţii care verifică aciditatea
paharului de Cola
şi amână, amână, amână scrierea poemului
până abdomenele umflate ale politicienilor
se dizolvă pe micul ecran
până ştoarfele de la taxe & impozite
nu le mai picură în auz
până nu mai simt în dinţi zgura metropolei:
aluminiu, heroină, plumb

îi înţeleg foarte bine pe aceia pentru care poetul
e un pai
ce înghite
oxigen & sinecuri
recitaluri plătite modest şi posturi de consilier aulic
la A.S.V.M. (Asociaţia Speranţei într-un
Viitor Modest)

acolo desfăşoară proiecte/sâmbăta dimineaţa
conferenţiază
despre amorul buco-anal Românica-Uniunea
Europeană

îl înţeleg, prea bine, pe poetul care
după ce-şi va fi sorbit licoarea brună
desenează semnulpe pereţii aburiţi ai paharului
şi dedesubt PEACE cu litere de preşcolar.

o să-l înţeleg când ridică paharul în lumină
încercând să verifice claritatea contururilor
luminile arlesiene clipocind pe pereţi
pur şi simplu uitând
că e din ce în ce mai trist pe lume
din ce în ce mai urât şi insuportabil
că popoarele au ales să fie guvernate
de mutanţi cretini, de copiii mutanţilor cretini
în vreme ce poezia asta abia îşi mai târăşte
picioarele varicoase,
abia îşi mai găseşte locul sub cortul ei peticit

încă susură pe canalul comunicării
apă cu rugină şi oxiuri de la robinet

(din volumul cartea micilor invazii, CR, 2008)

------

*am văzut între timp că s-a amânat pe sâmbăta viitoare, dar nu mai caut altă poezie, mai ştiinţifică decât asta tot nu o să găsesc; măcar acum să-mi fac şi eu tema la timp, poate se uită că am o restanţă.