Poemul de sâmbătă 18

Pentru că am furat uşor la cântar, şi sâmbăta trecută am ales o poezie ştiinţifică [deşi era doar poezie], azi o să încep cu o formulă de-a dreptul poetică:

Albert Einstein, Quote of the Day: If A is a success in life, then A equals x plus y plus z. Work is x; y is play; and z is keeping your mouth shut.

Şi vorba aceea, acum să revenim la programul normal, adică la pds. De ceva vreme, mă tot gândesc la Iustin Panţa, îmi pare rău că nu mai ştiu unde am pus acel număr din Euphorion, trimis spre tipar înainte de, şi apărut după. Aş reciti poeziile acelea. Aş fi vrut să spun că Iustin Panţa e un poet uitat, de care doar unii [poeţi] îşi mai aduc aminte; dar îmi dau seama că nu ar fi aşa, nouă nu ne pasă nici de cei vii, şi de cei vii îşi aduc aminte doar unii [poeţi], nu mulţi. Cum să-i uiţi pe cei de care nu-ţi pasă?

Am ales o poezie din volumul de debut, Obiecte mişcate (1991). O legătură cu ştiinţa există: Iustin Panţa a fost absolvent de Electronică.

Iustin Panţa
Lucruri simple

Numai lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată -
casa umbrită în care dormeam până târziu,
fereastra prin care priveam lumea indiferentă trecând
prin faţa porţii;
după-amiezile când coboram fără să mă gândesc la nimic.
(O singură dată gândisem la vorbele ei. Sunt atâţia bani
în lumea asta
şi atâtea feluri de-ai obţine. Nu mă interesează. Oamenii
vor să se drogheze. Eu mănânc o prăjitură, beau un suc,
merg, adică, pe drumul drept.
Sunt o fiinţă liniştitoare, nu crezi? Sunt un om
simplu, liniştit.
Desigur, minţea.)
Liniştea nu este deloc un lucru simplu,
aşa cum am crezut mai demult -
uneori simţi cum cade ceva de la o înălţime imensă
în tine - un obiect despre care nu ştii nimic
şi în liniştea aceea aştepţi bubuitul care să însemne
sfârşitul căderii. Înălţimea este nebănuită,
obiectul se mai află mult timp în cădere, ţinându-te
încordat.
Cu puţină şansă ai putea să uiţi -
nimeni nu ne-a simţit lipsa nici prezenţa. Ne gândim la
preocupările simple, casnice sau de sfârşit de săptămână, când,
poate, vom ieşi câteva ceasuri la aer curat, să fumăm mai puţin.
Spunem cuvinte obişnuite, ca în primele clase de şcoală, când
copiii învaţă despre subiect şi predicat şi dau exemple de
propoziţii: Calul paşte iarbă pe deal. Oamenii se întorc de la câmp.
Sau atâtea altele
aşa cum am dat uitării întâmplarea din gară,
când am sosit prea târziu la peron, trenul plecase
şi făceam cu mâna cuiva nevăzut,
din tren nu ştiam ce mână îmi răspunde sau dacă
îmi răspunde vreuna.
Nici uitarea nu este deloc un lucru simplu.