E atât de târziu, încât e foarte devreme. E joi spre vineri, adică vineri, cam 3 şi ceva spre dimineaţă. N-am reuşit să scriu despre ce îmi propusesem.
Vreau [de vreo două săptămâni] să scriu despre cartea lui Ingeborg Bachmann, Malina. Am tot aşteptat vremuri mai bune, dar n-au venit, dimpotrivă. Asta nu-i o carte despre care se poate scrie oricând, cei care au citit-o cred că mă înţeleg.
Am mai citit şi Annie Proulx, Ştiri de acasă, o carte pe care o vreme am căutat-o, apoi am uitat de ea, pe urmă am aflat că s-a tradus şi am cumpărat-o cum am dat de ea în librărie. De fapt, am găsit-o într-un cort, cel alb, de la Gaudeamus. Ştiţi, chestia aia care prin mai creşte în faţa Muzeului de Artă şi se miră unii, îi auzi spunând uite-un cort din care nu poţi lua mici!
Şi am mai citit o carte. Să spun sau să nu spun? Vă spun. Unii se vor oripila. Îi rog să pregătească artileria, mitraliera, praştia, ce are fiecare la îndemână şi să tragă în plin, pentru că am citit un roman poliţist: Cianură pentru un surâs, Rodica Ojog Braşoveanu.
Pentru că voiam să citesc o carte din care să aflu sigur dacă a fost crimă sau sinucidere, pentru că voiam să ştiu că cei răi sunt pedepsiţi. Pentru că în cărţile bune nu e întotdeauna aşa, şi cu siguranţă, nu e aşa nici în viaţă.
În viaţă de obicei situaţia e albastră:
C est la vie, Emerson Lake and Palmer
Asculta mai multe audio MuzicaVreau [de vreo două săptămâni] să scriu despre cartea lui Ingeborg Bachmann, Malina. Am tot aşteptat vremuri mai bune, dar n-au venit, dimpotrivă. Asta nu-i o carte despre care se poate scrie oricând, cei care au citit-o cred că mă înţeleg.
Am mai citit şi Annie Proulx, Ştiri de acasă, o carte pe care o vreme am căutat-o, apoi am uitat de ea, pe urmă am aflat că s-a tradus şi am cumpărat-o cum am dat de ea în librărie. De fapt, am găsit-o într-un cort, cel alb, de la Gaudeamus. Ştiţi, chestia aia care prin mai creşte în faţa Muzeului de Artă şi se miră unii, îi auzi spunând uite-un cort din care nu poţi lua mici!
Şi am mai citit o carte. Să spun sau să nu spun? Vă spun. Unii se vor oripila. Îi rog să pregătească artileria, mitraliera, praştia, ce are fiecare la îndemână şi să tragă în plin, pentru că am citit un roman poliţist: Cianură pentru un surâs, Rodica Ojog Braşoveanu.
Pentru că voiam să citesc o carte din care să aflu sigur dacă a fost crimă sau sinucidere, pentru că voiam să ştiu că cei răi sunt pedepsiţi. Pentru că în cărţile bune nu e întotdeauna aşa, şi cu siguranţă, nu e aşa nici în viaţă.
În viaţă de obicei situaţia e albastră:
C est la vie, Emerson Lake and Palmer
Şi mai am o veste şoc, pe lângă cea cu romanul poliţist: sâmbătă urmează pds-ul. Cei care pot trece peste aceste traume, dezamăgiri & co sunt invitaţi să treacă luni seara pe aici, poate până atunci termin ce am de scris depre Malina. Dar după cum vedeţi, la mine seara înseamnă uneori 3 sau 4 spre dimineaţă. De fapt e 4 fără 3 minute.
Posts
8 comments:
cum e "stiri de acasa"?
nu pot sa dau cu piatra pentru ca si eu am citit "cianura pentru un suris" din biblioteca parintilor mei acum multa vreme:-)) si mie imi plac romanele politiste pentru ca "se face dreptate". Am participat in februarie la un festival al romanului politist de la lyon "quais du polar" si la o masa rotunda cu Giancarlo de Cataldo (printre altii) am aflat opinia lui pentru pasiunea crescinda a publicului pentru romanele politiste (cu sau fara critica sociala): facindu-se dreptate se restabileste echilibrul in societate, e triumful democratiei si al pactului social pe care il presupune.
acestea fiind zise, astept cu interes impresiile tale de lectura la "malina".
@raul - depinde dacă ai văzut filmul sau nu :)
povestea e frumoasa, simpla. o să scriu despre carte miercuri-joi.
@raluca- a fost un festival undeva prin Anglia parca, exact ăsta era subiectul fierbinte: de ce-s multi cititori dar criticii spun că e subliteratură.
ma amuza faptul ca toti prietenii nostri intelectuali parizieni citesc sub-literatura, ba inca mai au si vanitatea sa considere ca e chic si branché:-)) iar eu m-am repezit ca vulturul pe suplimentul de vara al revistei "magazine littéraire" care era despre romanul politist din lumea intreaga (care inseamna totusi mai mult spatiul european si nord-american)...lecturi de vara, evident...si totusi, e adevarat ca anumite categorii de romane politiste pot fi calificate de literatura populara si "roman de gare", insa, cel putin pentru literatura fr contemporana, romanul social s-a refugiat sau s-a deghizat in "roman noir". ceea ce explica entuziasmul intelectualilor, al cititorilor cultivati, pentru categoria asta de literatura. banuiesc ca si suedezului larsson, care are un succes enorm, i-a fost mult mai usor sa adopte codul romanului politist pentru a vorbi despre fata ascunsa a societetii "model european".
uneori cred ca multi ascund faptul ca citesc carti usurele, din diverse motive.
sigur, lumea intreaga e cam asa " noi si ai nostri":)
@whitenoise: sa stii ca raluca are dreptate, nu numai in Franta, ci cam peste tot e "adoptat codul romanului politist" si al thrillerului pentru a vorbi la modul serios despre multe altele. e, asadar, mai mult decat o ascundere a unor lecturi usurele sau decat o motivare a lipsei de vigoare a unei literaturi la un moment dat.
mi-a placut enorm expresia ta ''In viata de obicei situatia e albastra'';pare titlul unei carti
@Delaskela - titlul il am, mai lipseste... cartea :)
Post a Comment