Aseară, când am aflat vestea, am refuzat să cred. Pe urmă am citit-o pe mai multe bloguri. Sună sec aşa: Constantin Virgil Bănescu 1982-2009.
L-am cunoscut la Alba. După lectură, am stat un pic de vorbă, am mers o vreme împreună pe drumul acela ce cobora din Cetate. Voia să ştie ce-i cu mine acolo şi m-a rugat să-i povestesc despre bloguri. Voia şi el unul, dar îi era şi teamă. După-amiază a stat cu noi la o bere, nu până la final, a plecat mult mai devreme, s-a retras discret. Ca acum.
Oricât de izolat[ă] ai fi, vestea că a apărut un poet adevărat ajunge până la tine. Ştiam poveşti despre Constantin Virgil Bănescu, multe şi diverse, au început să ajungă la mine de prin 2000, cu mult înaintea cărţilor lui.
Am doar ultimul lui volum, acelaşi cer ce nu e [vinea, 2006].
cu mama şi cu tata
nu mai ştiu din ce e făcută viaţa
nu mai ştiu din ce e făcută viaţa mea
azi-noapte m-am visat din nou
cu mama şi cu tata
în pădurea de primăvară cu mulţi copaci căzuţi
mama era supărată
ca întotdeauna
pe ea pe tot ce era împrejurul ei
şi pe tot ce ieşea din ea împrejurul ei
tata scotea iarba din pământ
şi o întorcea cu faţa în jos
nu mai ştiu ce e cu viaţa
nu mai ştiu ce e cu viaţa mea
când am vrut să ies din pădure
mama şi tata mi s-au vârât în pântece
şi m-au făcut atât de greu
că m-am prăvălit pe iarba scoasă din pământ
şi întoarsă cu faţa în jos
şi n-am mai putut să mă mişc
de când m-am trezit
sunt în aceeaşi pădure
întins pe iarba scoasă din pământ şi întinsă cu faţa în jos
cu mama şi cu tata în pântece
fără să pot să mă mişc
L-am cunoscut la Alba. După lectură, am stat un pic de vorbă, am mers o vreme împreună pe drumul acela ce cobora din Cetate. Voia să ştie ce-i cu mine acolo şi m-a rugat să-i povestesc despre bloguri. Voia şi el unul, dar îi era şi teamă. După-amiază a stat cu noi la o bere, nu până la final, a plecat mult mai devreme, s-a retras discret. Ca acum.
Oricât de izolat[ă] ai fi, vestea că a apărut un poet adevărat ajunge până la tine. Ştiam poveşti despre Constantin Virgil Bănescu, multe şi diverse, au început să ajungă la mine de prin 2000, cu mult înaintea cărţilor lui.
Am doar ultimul lui volum, acelaşi cer ce nu e [vinea, 2006].
cu mama şi cu tata
nu mai ştiu din ce e făcută viaţa
nu mai ştiu din ce e făcută viaţa mea
azi-noapte m-am visat din nou
cu mama şi cu tata
în pădurea de primăvară cu mulţi copaci căzuţi
mama era supărată
ca întotdeauna
pe ea pe tot ce era împrejurul ei
şi pe tot ce ieşea din ea împrejurul ei
tata scotea iarba din pământ
şi o întorcea cu faţa în jos
nu mai ştiu ce e cu viaţa
nu mai ştiu ce e cu viaţa mea
când am vrut să ies din pădure
mama şi tata mi s-au vârât în pântece
şi m-au făcut atât de greu
că m-am prăvălit pe iarba scoasă din pământ
şi întoarsă cu faţa în jos
şi n-am mai putut să mă mişc
de când m-am trezit
sunt în aceeaşi pădure
întins pe iarba scoasă din pământ şi întinsă cu faţa în jos
cu mama şi cu tata în pântece
fără să pot să mă mişc
Posts
6 comments:
ce poezie frumoasa ... of :(
dumnezeule dar ce s-a intamplat? accident?
dar ce parere ai despre acest poemul, chiar ultimul, care inchide volumul sau:
Ziua în care mor
la 23 de ani de viaţă
nu mai am ce să scriu până mor
şi e viaţă azi
e gura mea deschisă în faţa morţii gurii mele
e soare peste foc
e tot ce-aş mai scrie
dacă aş mai avea ce să scriu până mor
e pielea cea mai întinsă a zilei
e ziua în care mor
ziua în care mor este încă o zi de viaţă
am fost total ravasita cand l-am citit
@puck - of :(
e tulburator poemul
@hearmyself - nu , am inteles ca a fost vointa lui. nu pot sa zic altfel, ma depaseste situatia.
@miruna - da, si eu. am vrut initial sa trec aici poemul care da titlul volumului, e si pe coperta ultima, dar n-am putut. stii "in dimineata asta/nu fac fata acestei dimineti". nici acum nu pot...
pentru ca vestea ata nu m-a lasat indiferenta
"tu peux savoir la solitude des hommes/connaître leur mélancolie/fardée folle de frénésie"
(Davide Rondoni-"Un bonheur dur", ed. bilingva, Cheyne,2005)
@raluca - numai presa din Ro a ramas indiferenta
Post a Comment