Îmi cam lipseşte umorul de câteva zile şi am senzaţia că blogspotul trece şi el printr-o perioadă mai proastă, pentru că-mi tot face diverse figuri. Am ales cu greu poemul de azi, dar iată-l:
Mircea Dinescu
Teatru ambulant*
Cum m-am născut eu Doamne
roşu de furie
vociferând într-o limbă neştiută de nimeni
încărcat de fulgere şi de ifose ca un mare actor
şi cum o să dispar
bâţâindu-mă şi purtând tava
plin de trac înaintea morţii
ca un amator pe-o scândură de provincie
cu sufleorul în cuşca pieptului asfixiat
___
*din volumul Democraţia naturii, 1981
Mircea Dinescu
Teatru ambulant*
Cum m-am născut eu Doamne
roşu de furie
vociferând într-o limbă neştiută de nimeni
încărcat de fulgere şi de ifose ca un mare actor
şi cum o să dispar
bâţâindu-mă şi purtând tava
plin de trac înaintea morţii
ca un amator pe-o scândură de provincie
cu sufleorul în cuşca pieptului asfixiat
___
*din volumul Democraţia naturii, 1981
6 comments:
tiiii, ce volum misto. am auzit ca s-a lasat cu multe sanctiuni la cartea romaneasca dupa ce-a fost retras de pe piata.
merci ca mi-ai adus aminte ca in spatele persoanei lui ultra-mediatizate se ascunde, de fapt, un poet. pe mine poezia asta m-a atins in mod neasteptat (oi fi si eu cu moralul in sosete)
da, foarte fain.. stii cumva: t.o.bobe nu are blog? m-am uitat pe la tine prin blogroll dar nu am vazut
@gavagai - e de mirare ca a aparut volumul. povesti de culise nu stiu.
@raluca - era poet, odata :)
@heramyself - nu cred ca are blog, n-am auzit niciun zvon
Somnoroşii se iubesc între ei,
Cei cu pete se-nchină la pete.
Numai eu mai curtez biciclete,
Numai eu pedalez pe femei.
Atât mai ţin minte după 28 de ani...
@SkyRain- candva era nostim domnu' Dinescu :)
Post a Comment