Poemul de sâmbătă 13, dar multiplu

Azi e o zi importantă din motive diverse. În primul rând pentru că e 4 iulie şi pentru că e 4 iulie se întâmplă mai multe, aşa că vor fi şi mai multe poezii.

1. prima e obligatoriu cu/despre o bicicletă, pentru că azi e prima zi din Turul Franţei 2009. Cred că cea mai potrivită ar fi Portretul Doamnei B. [Începe aşa: Dulce bicicletă cu ochii albaştri,/Roţi cu spiţe ai în loc de fiaştri]. Mai găsiţi şi altele aici.

2. dar azi e 4 Iulie, aşa că la pds aş trece şi America lui Walt Whitman, mai ales că fragmentul din înregistrarea audio sună neverosimil. Poezia e scurtă:
 

Centre of equal daughters, equal sons,
All, all alike endear'd, grown, ungrown, young or old,
Strong, ample, fair, enduring, capable, rich,
Perennial with the Earth, with Freedom, Law and Love,
A grand, sane, towering, seated Mother,
Chair'd in the adamant of Time. 

3. dar pds-ul ăsta are numărul 13, aşa că o să trec aici o poezie a unui nenorocos la care eu ţin foarte mult [am ales-o şi pentru că eram datoare cu o poezie despre tramvai.]

Constant Tonegaru
Noi doi

Sufletul meu era senin ca dimineaţa,
dar când mâna am vrut să întind
mi s-a întâmplat la fel ca-n faţa unei oglinzi:
chipul din fund n-am putut să-l cuprind.

Stătea picior peste picior şi fuma o ţigară
scuturând scrumul blazat de atâta monotonie,
ultimele roşcove atârnau ca nişte limbi de dulăi
plictisiţi c-au fost prost imprimaţi pe vreo litografie.

Dincolo de peluze un visător oarecare
poate la cine ştie ce mansardă în ritmul vieţii banal
asculta la gramofon un cântec samoez
privind tramvaiele albastre cu troleu pentagonal.

Eram noi doi: Eu şi cu Mine,
pe urmă de atâta plictiseală ne-am certat,
apele erau calme şi nimeni în parc
afară de roşcove, încât l-am scuipat.

(din volumul Plantaţii, 1945)