Marché de la poésie

De la corespondentul nostru foarte special de la Paris, Raluca [mii de mulţumiri]
__________________

Ieri m-am întors cu soţul meu de la Paris unde am participat, după cum ţi-am spus, la lectura organizată de ICR şi revista Confluences poétiques. Am vrut să evităm aglomeraţia de duminică seara legată de Fête de la musique şi am avut dreptate.

Pe scurt deci, ca să-mi ţin promisiunea, o prezentare a evenimentului.

27ème édition du Marché de la poésie

Poetul e o specie care se încăpăţînează să nu dispară

Am plecat vineri dimineaţa, zi frumoasă, soare cu dinţi. Normal, căci eu consider că începînd cu februarie vine vara şi începînd cu iunie vine iarna. Prietenii care ne-au găzduit ne-au spus că putem ajunge cînd vrem noi, dar că ei sunt acasă începînd cu ora şase. Şi aşa am realizat primul nostru miracol: am călătorit lejer, cu două bagaje de mînă, care ne-au permis să deambulăm în toate librăriile noastre preferate, dintre care cea mai tare e Compagnie, ocazie de delicioase cheltuieli.

Sîmbătă frig şi ploaie. Prevederea nefiind una dintre calităţile mele, în bagajele mele minunate se aflau cîteva tricouri, dar nici un pulover. Aşa că strumpful acela albastru, rebegit şi tremurînd ca varga din public eram eu. Ajunsă cu puţin înainte de ora 15:00, momentul anunţat al lecturii publice a celor 3 poeţi români, am descoperit cu uimire că nu era organizat mai nimic, plus că în ziarul cu programul pe care îl cumpărasem, pentru ora respectivă anunţau o chestie cu poeţii polonezi. Moment de panică. M-am înşelat!!! De ora, de zi, de locaţie! M-am liniştit cînd am auzit vorbindu-se româneşte în jurul meu şi mi-am zis că programul lor e o păcăleală şi ultimul newsletter pe care l-am primit de la organizatorii evenimentului avea dreptate. Pe urmă i-am identificat şi pe Claudiu Komartin şi Răzvan Ţupa şi am intrat în starea «avem puţintică răbdare». Am avut nevoie căci lectura a început cu vreo jumătate de oră mai tîrziu.

Cum evenimentul era organizat de ICR şi de revista anuală «Confluences poétiques» care în nr 3 conţine o antologie foarte faină de poezie română contemporană, Magda Cârneci a fost cea care i-a prezentat pe cei trei ca fiind reprezentanţi ai «generaţiei 2000». Claudiu Komartin s-a servit de prezentarea asta pentru a preciza ca generaţia e numită aşa din cauza faptului că sunt 2000 de poeţi. Simpatic. Mi-a venit să-i cer lista exhaustivă, dar oricum nu era nimic prevăzut pentru un dialog cu publicul. Din păcate în prezentarea Magdei Cârneci s-a strecurat o eroare: poeziile citite nu fac parte deloc din antologie, cum a afirmat ea. Primo, Răzvan Ţupa şi Ana Maria Sandu nu figurează şi secundo, Claudiu Komartin a citit poezii din ultimul lui volum «Un anotimp în Berceni» iar în revistă apar alte poezii. Deci traducerile erau toate inedite în franceză. Fain. Păcat însă că nimeni nu s-a gîndit sa prezinte şi traducătorul, munca acestuia/acesteia fiind remarcabilă.



Claudiu Komartin a citit primul. Îi cunoşteam vocea de pe CD (Circul domestic) şi am rămas impresionată să retrăiesc aceeaşi emoţie şi în varianta franţuzească. Cît timp a aşteptat să-i vină rîndul, mi s-a părut nemulţumit sau dezamăgit, mi-a fost imposibil să identific motivul. Cîteva dintre «Poemele cu tătuca» şi «Black butterfly» au fost citite într-o franceză foarte cursivă.







A urmat apoi Ana Maria Sandu. Din păcate, nu am reuşit să înţeleg din ce volum făcea parte fragmentul de poem în proză pe care l-a citit, cel cu copila care asistă la transformarea mamei în amanta unui minunat italian, numit Antonio. Să fie din «Amintirile unui Chelbasan» ? Cînd oi mai ajunge la Bucureşti, am să caut ce a publicat ea prin librării. Sau poate că mă încumet să cumpăr pe internet, în ciuda taxelor de transport.






O apariţie neprevăzută: cea a lui Luis Mizon, directorul revistei CP. Am fost surprinsă de puternicul lui accent spaniol. Mi-a plăcut ce a zis despre persistenţa, vigoarea şi diversitatea poeziei contemporane. Toţi cei care nu contenesc să anunţe că moartea poeziei e iminentă se pare că s-au înşelat căci poeţii sunt o specie ce se încăpăţînează să dureze. Spre marea mea bucurie.



Last but not least: Răzvan Ţupa. Cel mai dezinvolt dintre toţi, în ciuda faptului că franceza îi venea ca un costum mult prea strîmt. Ne-a marturisit că i-ar fi plăcut să ne încălzească puţin cu nişte glume. Şi pe urmă, fără nici o tranziţie, ne-a explicat ce au în comun francezii şi românii. Nişte preşedinţi care nu dau două cepe degerate pe intelectuali (preşedintele Băsescu ar fi afirmat recent că în România sunt prea mulţi filosofi. Mă întreb în comparaţie cu ce? cu bicicliştii, consumatorii, vegetarienii?) Românii au chicotit, franţuzoaica de lîngă mine a cam înţepenit, cred că nu a ştiut cum să o ia. Nici el nu a zis din ce volum fac parte poeziile, sau poate ca a zis dar am fost bruiată de zgomotul propriilor dinţi clanţănitori. Am tras concluzia că din «Corpuri româneşti», că doar nu o ţinea degeaba în mînă. Mi-ar fi plăcut la nebunie să fi animat el lectura asta publică. Am o intuiţie că ar fi fost foarte fain.

Una peste alta a fost fain, publicul entuziast, toţi fani declaraţi. Cum pe urmă nu era organizat nici măcar un moment minuscul de autografe, am purces la descoperirea standurilor editurilor de poezie. Prima impresie: imens de multe ! Plus că nu mă aşteptam să fie aşa de multă lume la tîrg, mai ales că vremea nu era extraordinară, însă pasionaţii de poezie sînt oameni motivaţi.

Cum nu aveam nici o listă de «must have» cu mine, nu mi-a mai rămas decît să mă descurc singură facînd apel la minunata mea intuiţie, că doar nu era să plec cu mîna goală. De obicei, reacţia mea e că atunci cînd oferta e prea mare, mă blochez şi nu mai aleg nimic. Aşa că strategia pe care am pus-o la punct a fost să mă orientez în funcţie de criterii foarte raţionale precum numele editurii, titluri, format (nu-mi plac cărţile în format mare), caractere (sînt capabilă să nu cumpăr o carte dacă nu îmi place caracterul de imprimerie), argumentul hotarîtor fiind impresia pe care mi-o lasă o răsfoială superficială, dar mai întîi trebuie să mă simt motivată să răsfoiesc o carte. Chiar în faţa scenei unde a avut loc lectura românilor era un stand cu poezie poloneză. Mi s-au lipit de mînă: Jacques Burko «Certidoutes», Tadeusz Rosewicz «Inquiétude», Jerzy Ficowski «Tout ce que je ne sais pas» (sur l’envers des tableaux je peins /le dos des paysages les arrières des couleurs) şi o antologie «Trois poètes polonais: Maciej Niemiec, Jacek Podsiadlo, Tomasz Rozycki».

Escală la Cheyne éditeurs unde, surpriză, în ciuda faptului că am ajuns super post festum, am mai găsit-o pe Linda Maria Baros care semna exemplare din ultimul ei volum «Autoroute A4 et autres poèmes ». Am cumpărat volumul pentru a profita de această ofertă excepţională, în ciuda faptului că îl comandasem deja la libraria mea favorită din Lyon şi ştiu ca mă aşteaptă. Am o idee deja cui o să i-l fac cadou. Nu m-am putut abţine să nu-mi iau şi un turc Fazil Hüsnü Daglarca «L’oiseau à quatre ailes» şi un francez Jean Pierre Siméon «Lettre à la femme aimée au sujet de la mort» Prix Max Jacob 2006 (qu’on/nous laisse donc/seuls face à l’énigme oui/hommes seuls avec leur souffle/leur prière de peu mariant/les corps à la nuit/amoureuse).

Haltă la o editură cu un nume delicios: Le temps des cerises. Cunoscută pentru angajamentul ei profund în favoarea ideilor de stînga. Cea mai capitalist organizată pentru a permite consumatorului de poezie să profite de oferta lor: plata cu cardul (nu cred ca erau mulţi care să se laude cu serviciul ăsta) şi în plus au şi un site de unde poţi cumpăra în direct (excepţional în Franţa, căci librarii sînt intermediarii privilegiaţi şi mi se pare ok, însă în condiţiile în care poezia e atît de prost distribuită, ideea asta mi se pare foarte eficace). Am plecat cu Maram al-Masri (nascută în Siria) «Les Âmes aux pieds nus- composé de portraits de femmes victimes de violences» - bulversantă şi foarte poetică, o antologie bilingvă spaniolă-fr «Cinq femmes poètes d’Amérique latine aujourd’hui» (ce dacă nu ştiu spaniolă m-a convins textul de pe coperta IV «sensibilité à la violence du monde et une écriture au service de l’intime»), altă ediţie bilingvă a anarhistului american Jack Hirschman «Arcanes» şi un Vladimir Maïakovski «Ecoutez si on allume les étoiles».

De la un stand care era şi anticariat mi s-a lipit de mînă o antologie a poeziei daneze contemporane (1920-1970) apărută la Gallimard în 1975 şi am incheiat cu editura Seghers unde iar am avut noroc şi l-am prins pe poetul Pierre Maubé care semna antologia «L’année poétique 2009». Lui îi acord premiul pentru cea mai frumoasă dedicaţie: «par delà et au cœur de l’effusion des lettres, de l’horizon de l’alphabet et des latitudes linguistiques, bon voyage en poésie d’aujourd’hui !». În afară de poemele prezentate (un poet - o poezie) şi un dosar «poeţi belgieni contemporani», antologia e o mină de informaţii foarte utile şi preţioase despre revistele de poezie, siteuri internet, edituri etc. În sfîrşit o publicaţie care încearcă după puteri să ofere cititorului şi amatorului de poezie o vizibilitate asupra acestui segment cultural.

Acestea fiind cumpărate şi fiind şi în posesia unei broşurele cu toate editurile prezente şi coordonatele lor (adresa, site internet, nume de colecţii, numar de publicaţii etc), am constatat că mi-am depăşit bugetul alocat tîrgului de poezie cu 100% şi m-am oprit aici cu cheltuielile. Şi mi-am promis să nu mai intru într-o librărie pînă cînd nu voi fi citit măcar jumate din tot ce am cumpărat.

Ai mînă liberă să reproduci ce vrei din mailul meu.

Pe curînd,
Raluca