The Fat Lady Sings

În cazul în care vă interesează anumite chestii din dreapta acestei pagini, acum ar fi momentul să le salvaţi undeva, pentru că acest blog s-ar putea să dispară. Cine ştie ce idee îmi vine, poate-l parolez, poate rog pe cineva să inventeze o parolă, să stau departe de blog măcar în august, când, plec sau nu din oraş, concediu o să am.

Las nescrise câteva lucruri. Aş fi vrut să mai comentez câte ceva din articolul lui Komartin, mai ales că [pornind de la prefaţa lui Ion Mircea] aş fi dorit să spună mai multe despre apolitism, neimplicarea într-un mizerabil context istoric, a generaţiei al cărei lider şi vârf de lance a fost Nichita Stănescu, precum şi refugierea –în cadrul mai larg al mişcării numite de o parte a criticii «al doilea modernism românesc»– în metafizicism şi în filosofare, ignorarea unor imperative etice în favoarea «tensiunii ideatice» sau a «avansării» limbajului poetic. Am câteva probleme cu unele nume aduse în discuţie, nu doar în articol, ci şi în cele scrise de Ion Mircea, dar le las pe toate aşa, încurcate.

Am citit şi două cărţi despre care n-am mai reuşit să scriu: Gheaţa lui Sorokin, dar şi J.D. Salinger, Nouă povestiri, o recitire care mi-a picat tare bine. Acum oscilez între Dimineaţa lunetistului, Corecţii şi câteva cărţi din colecţia Cotidianului. Probabil voi citi cu totul altceva.

O să citesc şi-n continuare unele bloguri, o să comentez când o să am ceva de spus. Dar nu ştiu dacă o să mai scriu aici. Am obosit. Ne vedem când ne întâlnim!