Monoran/Omul care a oprit tramvaiele

Pe la miezul nopții se va putea vedea documentarul despre Ion Monoran. Pentru că e din nou decembrie, deja 16. Și avem pe lângă toate comemorările  și aducerile aminte, o nouă ediție a festivalului Ion Monoran, o ediție on line.

Diego...............

 

 „Și Brazilia l-a dat pe Pele, iar Maradona a făcut Argentina”.

Un dialog cu Marin Mălaicu Hondrari

Poezii la semafor

 

articolul complet il puteți citi aici

Goodbye to Gravity - The Day We Die (Live in Club Colectiv, Bucharest, R...

Avem primar, dar nu avem

Nu-s vremuri prielnice pentru literatură, se întâmplă lucruri multe și grave. De exemplu, Timișoara încă nu are primar (adică îl are pe cel vechi), dintr-un motiv foarte simplu : așa vor cei din PNL. De câțiva ani ne calcă în picioare, ne ingnoră, ne umilesc. Dar  ar trebui să nu uite că suntem destui, n-avem putere mare, dar uneori avem, ne putem aduna și ne putem număra, de exemplu până la 49 191.  Dominic a câștigat alegerile în toate secțiile de vot, în toate, cam la aceeași diferență, indiferent de cartier, cum  a fost în centru  a fost și la fel la periferie, cum a fost în zonele mai bogate a fost și  în cartierele mai sărace. Dar cei din PNL trag de timp. Și nu pot să nu mă mir (dar de fapt nu mă mir) că presa centrală nu are curaj să spună exact ce se întâmplă: sunt trei contestații, două fiind făcute de oameni legați strâns de PNL.

Nu am auzit niciun membru PNL (de la nivel local sau național ) care să critice în vreun fel derapajele lui Robu, mă refer în primul rând la discursul lui anitieuropean și antidemocratic. Uneori și Dragnea părea mai simpatic. 

Ar trebui să pun niște linkuri, să vedeți exact despre ce e vorba. Poate mâine. Dar cam tot ce se spunea (la nivel național) despre Dragnea și ai lui se poate spune la nivel local despre  Robu și ai lui. De fapt, Robu e un amestec de Ceaușescu, Vadim și Dragnea. Partea proastă e că așa arată și partidul din care face parte.

Dominic Samuel Fritz, neamţul pentru care Timişoara e „acasă”

Am văzut că nu prea se știe cine e Dominic. Aseară niște ziariști buni mi-au demonstrat că nu știu nimic. Dominic e născut în Germania, familia lui nu a avut/nu are legături cu Banatul. Vedeți o filmare de anul trecut, din mai, când nu era clar conturată candidatura lui.

A învățat limba română după 2003, când a venit prima dată în Timișoara. 

Dominic

 După ce citiți postarea despre George Vasilievici, adunați-vă forțele pentru ziua de duminică!

Amintire, reamintire, recuperare

L-am cunoscut cumva la Alba, când am fost invitată la acel colocviu al scriitorilor tineri.  Am vorbit mai mult în cadru oficial, Nu citisem prea mult din ce publicase până atunci, doar Featuring (cumpărată pentru că pe copertă scria și Ondine Dietz) și Cerneală. Ieri, în plimbările mele aproape nocturne,  am dat de cartea asta la Cărtureștiul din Mall. Și m-am bucurat, nu știam că apărut. E o antologie realizată de Andrei Ruse și Claudiu Komartin.

Volumul  cuprinde cam tot ce a scris George Vasilievici; se deschide cu o selecție (realizată de Claudiu Komartin) din poezia lui.  Căutați și citiți!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

(acum am văzut că îi va fi dedicată și o ediție a clubului de lectură Max Blecher, ce bine!)

Antologia George Vasilievici 1978 - 2010. Ediție coordonată de Claudiu Komartin și Andrei Ruse, Hyperliteratura, 2020

Un copil, pe drum

Cred că a ieșit de sub tipar și e în drum spre librării noua carte a Rodicăi Draghincescu, una de poezie, publicată de Tracus Arte.

Copilul cu piele de iarnă a pornit la drum.

În noapte

Doamne, câtă durere e în cartea asta.....

 

C.V.

Poezia e secundară în vremurile astea, dar nu și poezia asta.

[freedom's  just another word for nothing left to lose//j.j.]

The HU - Wolf Totem (Official Music Video)

Dacă nenorocitul meu computer ar avea conexiune la internet aș scrie mai des și aici. Dar nu are. Iar laptopul îmi e cumva antipatic (din motive care îmi scapă).
Dar azi o să încerc să postez tot ce am păstrat sub formă de ciornă. Încep cu ce e mai simplu: muzica.
The HU e o trupă din Mongolia, prin noiembrie, anul trecut, le-a apărut primul album. Anul ăsta erau pe afișele marilor festivaluri de rock. Dar un virus nenorocit a hotărât altfel.
Cântă in limba lor, dovadă că rockul de valoare vine de undeva de dincolo de cuvinte.

Joy Division - Atrocity Exhibition

Tot felul de aniversări importante împânzesc anul ăsta. Sunt 40 de ani de când a apărut Back in Black, albumul AC/DC prin care s-au impus cu adevărat în lumea largă. E albumul care m-a apropiat cu adevărat de rock, dar l-am ascultat câțiva ani mai târziu.
Dar tot în 1980 Ian Curtis s-a sinucis, înainte de apariția celui de al doilea album Joy Division. Pe lângă epilepsia pe care o avea de copil, s-au adunat și altele. La un moment dat n-a mai rezistat.
Joy Division e o trupă post-punk. După un concert Sex Pistols, Ian Curtis a hotărât că își va face o trupă, nu una oarecare.
N-a fost uitat, n-au fost uitați.
Asta e prima piesă de pe Closer, albumul apărut în 1980.

”Did he who made the Lamb make thee?”

Mă uit destul de mult la filme polițiste,  mai ales la cele care ies din tipare (sau așa cred eu că sunt). Și uite așa tot privind la serialele/filmele astea dau peste minunății așa cum e și acest poem (tulburător) al lui William Blake  (poate știți, The Mentalist, „tyger, tyger” , Red John etc) 

E mare lucru să scrii un poem despre ceva din afara ta și peste vreo două sute și ceva de ani poemul tău să aibă un asemenea impact la lectură. Cam asta înseamnă să ai talent (puțin spus, dar hai să nu folosim cuvinte mari în vremurile astea)

 Copy A of Blake's original printing of The Tyger, 1794. Copy A is held by the British Museum.

 

Tyger Tyger, burning bright,
In the forests of the night;
What immortal hand or eye,
Could frame thy fearful symmetry?

In what distant deeps or skies.
Burnt the fire of thine eyes?
On what wings dare he aspire?
What the hand, dare seize the fire?

And what shoulder, & what art,
Could twist the sinews of thy heart?
And when thy heart began to beat,
What dread hand? & what dread feet?

What the hammer? what the chain,
In what furnace was thy brain?
What the anvil? what dread grasp,
Dare its deadly terrors clasp!

When the stars threw down their spears
And water'd heaven with their tears:
Did he smile his work to see?
Did he who made the Lamb make thee?

Tyger Tyger burning bright,
In the forests of the night:
What immortal hand or eye,
Dare frame thy fearful symmetry?

Pentru copii

De multă vreme îmi tot propun să nu prea mai citesc, ci să încep mai ales să recitesc. Și am zis să încep (oarecum) cu începutul. Primele cărți de care îmi aduc aminte sunt cele din seria BPT, Povești nemuritoare (mai ales volumul 5, nu mai știu de ce). Pe urmă au fost Basmele lui Wilhelm Hauff (de fapt, prelucrări pornind de la  1001 de nopți), sigur Vrăjitorul din Oz (al lui Frank Baum). Dar Prichindelul are un loc special în lista asta. Îmi aduc aminte că am împrumutat de nenumărate ori cartea de la bibliotecă ( aflată într-un sat pierdut printre dealurile din Caraș).

  E povestea unui copil care seamănă cu desenul de pe copertă, un copil care ajunge vedetă într-un spectacol de circ. Și mă întreb: de ce literatura pentru copii e plină de orfani? Nu am de gând să povestesc cartea, spun că am recitit-o cu mare bucurie, amintindu-mi de copilul care am fost. Sigur orice copil de azi va citi bucuros cartea asta. Și mă gândesc deja cui ar trebui să o dau cadou.

Erich Kastner, Prichindelul, traducere din germană de Ulvine Alexandru, desene de Horst Lenke, Arthur Retro

Filme în festival

Azi începe festivalul de buzunar!

 program


 bilete

Spre seară

Răsfoiesc Poesis internațional, cel mai recent număr, și dau peste un articol despre Trakl, se ajunge evident la Bacovia și mă gândesc câți știu că Laura Cheie are o carte despre cei doi, publicată la Viena acum niște ani (a făcut un doctorat  în Austria), și cu ceva timp în urmă și la editura Universității (EUV) i-a apărut o carte despre Trakl & Bacovia (nu știu cât e reluarea celei dintâi). 

În seara asta o să citesc mai ales paginile dedicate lui Petru Ilieșu. Recunosc, îmi doream un portret mai amplu. Aștept să-i apară și noul volum de poezie, despre care a povestit la ultima ediție a cenaclului de la Bufnițe, a citit atunci texte aflate în lucru.

Dar săptămâna trecută a lansat în Unirii, o carte foarte specială, Oameni care nu există, o carte despre oamenii străzii, despre cei pe care nu îi vedem, Petru Ilieșu are/conduce o fundație care face multe pentru ei (și nu numai). A fost o lansare - spectacol, un happening (fragmente din interviurile din carte transformate în mici scenete de actori tineri). 

(Vă mai adeceți aminte de aurolacul de la Michelangelo? Imaginea acelui corp rămas ca un semn de întrebare pe asfaltul unei zile de duminică mă bântuie și acum. Era înainte de FB, dar poza a circulat în presa locală. )

”The Fire Next Time”

Trebuie să recunosc că-s cumva în stare de șoc, am mai citit cândva fragmente din eseul ăsta, dar e prima dată când am citit tot eseul în întregime (în cazul în care poate fi numit eseu.) Dacă vreți să înțelegeți ceva din lupta asta continuă dintre albi și negri, citiți cartea asta. S-au tradus și câteva romane scrise de James Baldwin, dar eu o să citesc acum Omul invizibil al lui Ralph Ellison. Nu știu dacă e cea mai bună continuare, dar așa simt acum (deși unor prieteni le-am spus că aș începe un șir de recitiri și aș începe cu Coliba unchiului Tom.) (A fost pe HBO o ecranizare după un roman al lui Baldwin, Dacă strada Beale ar putea vorbi, cartea a apărut în traducerea Elenei Marcu,  tot la Black Button). Iar mintea mea e praștie la ora asta, nu pot fi coerentă. (Am întrerupt din nou cartea aceea a lui Colson Whitehead, sper că nu pentru mult timp. Simt cumva că individul e genial.)

James Baldwin Va veni focul, traducere de Elena Marcu, Black Button Books, 2020

Caut niște cărți!

Am nevoie de un mic ajutor, sau mai mare, sau mai multe... Știu că fiecare tabără de creație de la Savârșin e urmată de  lansarea unei cărți. Asta e ultima antologie care a ajuns la mine, e din 2015, sigur au mai apărut și altele. Aș vrea să le dau de urmă, dar nu știu cum. Dacă știți cum dau de ele, vă rog să-mi spuneți. Nu le vreau pe gratis, le cumpăr, plătesc și transportul, dacă e cazul.

Tot paveldaniști

Dacă tot ne-am amintit de Mariana Gunță, ar trebui să ne gîndim și la cei rămași. În martie, revista Orizont include o pagină cu poezie paveldanistă. Sigur tot Eugen Bunaru a insistat, a insistat....

La pagina 25 un trio poetic Pavel Dan: Mihaela Farcaș, Alina Dumitrescu, Emanuela Cazan. 

(la pagina 22 îl găsiți și pe Alexandru Higyed, semnează cronica unei expoziții ArtEncounters ).

(vedeți că la inregistrarea poetică de ieri am trecut minutele de start pentru anumiți poeți/poete).

Bonus: în numărul din aprilie, Grațiela Benga a scris despre cartea Teodorei Coman soft guerrilla, apărută la Casa de Editură Max Blecher (p. 12).

In memoriam Mariana Gunță

                                            

După o scurtă introducere făcută de Eugen Bunaru și câteva poeme ale Marianei Gunță, urmează: Raul Bribete, Andrei Mocuța, Florin Gherheș, Denisa Ștefan, Alexandru Higyed, Roxana Diaconescu, Anastasia Coste, Ciprian Baciu, Alexandra Panc, Mihaela Farcaș, Andra Mateucă, Aleksandar Stoicovici (trec și minutul 29:24), Moni Stănilă (min 30:57), Ana Pușcașu ( 33:30), Sorin Despot (36:57). 

Votul publicului

 Un vot pentru Raluca se poate? Pentru că La Două Bufnițe e o librărie mică dar are un suflet mare.

Aici detalii: „La Gala Premiilor Matei Brâncoveanu 2020, publicul alege marele câștigător.

Cinci profesionişti care au revoluționat domeniile în care activează au nominalizat 15 tineri remarcabili prin proiectele cu impact puternic asupra comunităţilor din care fac parte. În urma semifinalei au fost aleși cei cinci finaliști, pe care vă invităm să îi cunoașteți și să îi votați, alegând candidatul favorit. Sistemul de vot online permite un singur vot pentru fiecare votant.”

Și votați aici:  premiile Matei Brâncoveanu , votul publicului.

Guns N' Roses - Not In This Lifetime Selects: Salt Lake City, Utah

                                            
În 1992, exact pe 22 mai (dar mai pe seară) eram la Budapesta, pe Népstadion, ce vremuri!

( Broken glass and cigarettes,
writing on the wall,
It was a bargain for the summer,
and I thought I had it all. 

nu, nu vor cânta așa ceva azi, dar ce importanță are )

Semnez si eu!

Din colțul meu de lume, semnez si eu protestul acesta! E vorba de articolul (incalificabil) despre Gabriela Melinescu.

Apel la decență!

Vineri, la Kunsthalle

Se deschide expoziția, era promisă de ceva vreme, dar ... Nu va fi un vernisaj  propriu zis, spațiul va fi deschis de la 12 până spre 6 seara.

Despre spectatori

Ced că încă se mai poate vedea pe internet. Da, știu, trebuia să fi zis de ieri, măcar...

Winter's Gate - live reading

Ne vedem la Bufnițe!

Mai e un pic și plec spre librărie, câteva ore acolo... nu mai contează câte, după aceste două luni de izolare, in care n-am trecut Bega. A fost așa o lungă așteptare, de asta pun aici două poze mai vechi, nu chiar vechi, cred că sunt din februarie. Într-o seară am ajuns la Bufnițe, dar m-am  uitat la ceas, era deja 9pm. Aș fi putut să intru, că fetele erau acolo, dar am rămas așa, în așteptare. Am făcut pozele astea și apoi am plecat spre casă.

Acum nu știu exact cum să vă spun, dar îmi doresc mult de tot să reziste librăria noastră, poate fiecare ar trebui să încercăm să salvăm ceva ce e cu adevărat important. (Promit că azi nu zic nimic despre Insomnium). Sunt multe lucruri de salvat, pe lângă viețile noastre, evident.  Nu vă e dor de nenorocitele alea de vieți de dinainte de pandemia asta, hai că nici nu erau așa rele... Totul e să le ducem mai departe, asta-i partea cea mai grea. Va fi cu totul altă lume, dar am mai prins vreo 2-3 schimbări din astea. Dacă vom reuși să avem grijă unii de alții poate vom reuși să ajungem împreună la mal. Ăsta e cuvântul esențial: împreună!

Concert vocal-simfonic "Carmina Burana", Aeroportul Traian Vuia, Filarmo...

Muzică bună, o casă la fel

Azi, de la 8 pm , e un concert Adrian Despot, transmis on line: Muzica de pe canapea.  Ar trebui cumpărat un bilet, deși concertul poate fi urmărit oricum. Dar eu cred că merită cumpărat biletul acela, pentru că intreaga sumă , contravaloarea biletelor deci, va merge  către un ONG, Casa Bună.  Bilete se cumpără on line. 


Later edit:

Auăleu -15 ani

                                   Altfel ar fi fost ziua asta dacă un anumit virus ar fi lipsit din peisaj.

Despre citit, necitit și altele

Pentru că nu prea mai citesc, de asta nu scriu mai nimic. Cititul a devenit strict obligație de serviciu, în rest prefer să văd cum cresc copăceii, florile, cum se mișcă norii, ce mai fac ei. După ce vor trece toate astea (dacă va fi un după și pentru mine), poate voi citi din nou. În vremurile astea să citească cei care n-au avut timp până acum. 

Toată povestea asta e terifiantă. Tot ce s-a întâmplat în Italia (și încă se mai întâmplă) e ceva... Nu găsesc cuvântul, poate pentru că am fost lovită puternic și nu știu cum voi duce cu mine durerea asta, pentru că acolo unde a fost cel mai rău, acolo sunt niște oameni care pe mine m-au salvat. La începutul anilor 90 au venit pe aici mulți străini cu ajutoare, din Franța, Germania, Italia. Au venit mulți, toți minunați, dar italienii au fost un pic altfel. Au venit, au aflat ce e cu mine, au plecat, dar acolo la ei acasă au continuat să vorbească, să caute, să întrebe. Și mi-au trimis medicamente după ce au vorbit cu un medic, profesor la Medicină în Padova. Mi-au spus câte ceva despre un posibil diagnostic, mi-au spus ce va urma. Fără ei povestea mea s-ar fi terminat prin 1991, hai, poate 1992.

Ei, italienii mei, veneau din sate/orășele aflate undeva la sud de Milano, la vreo 50 de kilometri. Într-o zi, acum vreo două săptămâni,  am văzut pe Euronews un reportaj din Tortona, unde virusul ăsta a distrus vieți, familii (au murit toți cei care locuiau în aceeași casă, cel puțin o familie a pierit așa). Leila era din Tortona... încă n-am găsit puterea să le scriu, să văd ce e cu ei, mi-e teamă de ce aș putea afla, și oricum durerea, durerea aceea îngrozitoare și toată suferința de acolo am simțit-o și eu, și încă o mai simt.

Da, nu prea mai citesc, doar din când în când mai răsfoiesc vreo carte de poezie. Și totuși, ieri am comandat un volum de proză, o scriitoare finlandeză care nu e tradusă la noi, recomandată de Niilo Sevänen (bass/voce în Insomnium). A fost un live chat (așa se spune corect în limba ce-o vorbim, nu știu ce limbă o fi asta, dar asta e) pe internet evident, și Niilo a fost rugat să recomande o carte numai bună pentru vremurile astea. Ca fapt divers: individul e absolvent de Literatură și Istoria culturii (și Winter's Gate nu e doar un album rock, e însoțit de o broșură care include o o proză scurtă - Winter's Gate - scrisă de Niilo. Și Ville Friman - chitară/Insomnium - e lector de microbiolgie la Universitatea din York, are doctorat. Finlandezi, ce să le faci.

Gata, alte povești rămân pe mâine.

COROLLARYVIRUS

Rodica Draghincescu , un  super - poem , un video pe măsură.


(în Newsweek Ro varianta în română a aceluiași poem )

Living In A Ghost Town

Un fel de dedicație, de la mine pentru voi!

Azi au lansat piesa asta, imediat apare și videoclipul.

"Living In A Ghost Town"

I'm a ghost

Living in a ghost town

I'm a ghost

Living in a ghost town



You can look for me

But I can't be found

You can search for me

I had to go underground

Life was so beautiful

Then we all got locked down

Feel a like ghost

Living in a ghost town



Once this place was humming

And the air was full of drumming

The sound of cymbals crashing

Glasses were all smashing

Trumpets were all screaming

Saxophones were blaring

Nobody was caring if it's day or night



I'm a ghost

Living in a ghost town

I'm going nowhere

Shut up all alone



So much time to lose

Just staring at my phone



Every night I am dreaming

That you'll come and creep in my bed

Please let this be over

Not stuck in a world without end



Preachers were all preaching

Charities beseeching

Politicians dealing

Thieves were happy stealing

Widows were all weeping

There's no beds for us to sleep in

Always had the feeling

It will all come tumbling down



I'm a ghost

Living in a ghost town

You can look for me

But I can't be found



We're all living in a ghost town

Living in a ghost town

We were so beautiful

I was your man about town

Living in this ghost town

Ain't having any fun

If I want a party

It's a party of one

Și videoclipul lansat fix la 9 pm.

Bob Dylan - I Contain Multitudes (Official Audio)

The phrase "I contain multitudes" comes from the Walt Whitman poem Song of Myself, 51, which features the lines, "Do I contradict myself? / Very well then I contradict myself / I am large, I contain multitudes."

The song, a gentle acoustic number, also references David Bowie's All The Young Dudes, Edgar Allan Poe, William Blake, Anne Frank, Indiana Jones and the Rolling Stones.

( de aici e fragmentul de mai sus) 

Vigilia Pascală

transmite TVR Timisoara acum
dar si Radio Timișoara

on line aici

"Twin Peaks" , după 30 de ani

                                          o zi specială, pentru că pe 8 aprilie 1990 se lansa Twin Peaks, un serial minunat.

***

RIP, Alan!                                            

Bob Dylan

Spitalul are nevoie de bani!

SMS cu textul DONATIE la numărul 8841

Pentru spital!

Puteți dona prin sms

sau on line.

Cei de la F C Ripensia au creat un cont, se poate dona direct de acasă,

click aici!

 

Bani pentru spitale!

E nevoie de bani pentru spitale! Pentru ATI Timișoara vedeți aici pentru donație directă

Pentru Spitalul de Boli Infecțioase „Victor Babeș” acolo unde sunt acum internați pacienții cu cov 19, donațiile se pota face într-un cont BCR

„Asociatia Dr Victor Babes Timisoara, face un apel de coeziune sociala, pentru a ajuta activitatea Spitalului de Boli Infectioase V. Babes in lupta împotriva epidemiei cu Covid-19, prin donatii in contul Covid 19, special deschis in acest scop. Banii vor fi folositi pentru dotari de echipamente, materiale de igiena si protectie, programe de eficientizare a luptei împotriva acestui virus, intr-o modalitate transparenta, unde cei interesati vor putea urmari toate intrarile, cheltuielile si justificarea acestora„, este apelul facut de doctorul Virgil Musta.

Cei care doresc sa faca o donatie pot depune banii la BCR:Cont RO84RNCB0255113757760002, Asociația Dr. Victor Babes Timisoara, Str Gh. Adam nr. 13, CUI 18737642

„Times like these”

it's times like these you learn to live again  
it's times like these you give and give again
it's times like these you learn to love again 
it's times like these time and time again

Bufnițele noastre dragi

Rătăcită în bibliotecă

Undeva în Australia, cineva a scris pe cer, cu un avion un indemn simplu, care ne-ar putea ajuta în contextul actual. Eu m-am gândit la Bolano ( eu când zic Bolano, zic în primul rând „O stea îndepărtată”).
Dar eu acum aș face altceva, aș reedita Decameronul, cred că o lectură publică ar fi numai bună, poate la Concentrica (sau mai bine undeva, cu „pătura care citește”). Va trebui să merg la bcut, că nu-s în stare să dau de cartea asta în biblioteca mea.

Proclamatia de la Timisoara. 30 de ani

Azi

S-au închis teatrele, s-au anulat toate spectacolele (de orice fel).... mâine mă duc la mall, se spune că ar fi pustiu...

Dominic

Mai mult pentru netimișoreni, că noi îl știm.

Riscuri asumate

Mă gîndeam că atunci cînd te duci să vezi o expoziție îți asumi anumite riscuri. Te poți regăsi acolo, sau te poți pierde de tot

 

Expoziție ArtEncounters

curator : Diana Marincu

Aici câteva poze făcute de mine, aici un articol (de pe Modernsim.ro)/ o prezentare serioasă expoziției.

Ștefan Bertalan

Constantin Flondor

Alex Mirutziu

 Radu Grindei

Ana Lupeș

Miklos Onucsan

 Mircea Cantor

Expoziții care au fost

Aș fi vrut să povestesc deptre ele, dar nu prea am timp pentru blog. 

Teatrele in martie

WTF cu OMG

(Mi-a plăcut jocul de cuvinte, de asta am pus titlul ăsta. ) Am aflat din sursă sigură că vor fi lansate și în Timișoara. Dacă ar fi să recomand ceva, aș începe cu Luca Ștefan Ouatu & Cinematic.

 
Tudor Pop îmi e simpatic măcar prin ceea ce vrea să facă, încă nu-mi dau seama cât i-a reușit ( încă mai citesc). Din câte am aflat, Timotei Drob a fost propus pentru diverse premii. Dar în timp ce citeam Tone de aur am auzit o mulțime de voci, parcă ar fi fost vorba de cineva care parodiază. Nu e cazul, dar în același timp nici nu-mi dau seama care e vocea lui. ( MRP & Cântice țigănești mai citește cineva?)

Entering the Town of Twin Peaks: Feb 24 11:30am

Therion - Summer Night City

Amintiri din copilărie, reinterpretate ( sau cam așa ceva). Se dă volumul mai încet sau mai tare, după gust.

O zi

Margit Pogany, originalul și copia

(mă gândeam să spun ceva despre faptul că era pictoriță de origine maghiară, dar...)

Cărturești Operei

S-a deschis și noul Cărturești,  pe Corso. Minunată librărie (ceea ce sporește cumva regretul meu că acel individ a înstrăinat demuuuult o parte din spațiu), dar...
Am reușit mai spre miezul nopții să intru, tot  era plin de lume.