PdS 62

Tot răsfoind antologia asta numită pds, am văzut că am fost nedreaptă cu câteva poeme la care ţin mult de tot. Bogdan Ghiu a mai fost la pds, dar nu ştiu de ce atunci am ales anumite poeme şi nu altele. Aşa că azi o să le fac dreptate celor nedreptăţite atunci. Tot în Cinci au fost publicate şi acestea. 

Bogdan Ghiu
Prolog în carte

Nu ştiu cui seamănă aceste rînduri,
dar uite că iar vin să se întindă,
să se aşeze, să stea,
s-adoarmă şi să se arate
cu burţile lăsate, cu gurile căscate.
Transparenţa şi înălţimea le-au obosit -
prea multe lucruri au fost prin ele
şi folosite.
Au venit să se aşeze pe foaia albă şi tare
şi să inducă lumea în eroare.

Poem[1]

Prea mult loc
gol pentru
un
singur
poem.

Şi s-ar putea să nu se întîmple nimic,
poemul e scurt...

***

Lumea scurgîndu-se subţire       Lumea scurgîndu-se

dintr-un poem etanş,                    subţire

frigorific.                                         prin colţul

                                                         gurii.

--------

[1] Teama poemelor de a sta singure.

Poem

Poemele precedente
nu sînt decît calea
pînă la acest poem.

Poem

Aş vrea să urlu
şi
să  port un titlu.