Azi doar poezia, povestea poate va urma mâine, sau poate nu va fi nicio poveste, poate va fi tot o poezie, sau poate nu va fi nici ea.
Marius Robescu
Poveste de la ultimul etaj
Poveste de la ultimul etaj
Pe distanţa a nouă etaje
oamenii îşi bat cuie în pereţi
încăpăţînat, ritmic,
cu adversitatea stupidă a păsărilor
lovind cu pliscul
la ultimul etaj e mai multă linişte
aici zgomotele parvin numai
de jos în sus
asemenea pietrelor zvîrlite de copii
într-un aerostat
ce trece lin, întîmplător, deasupra
tocmai că la ultimul etaj locuiesc eu
dacă aş vrea aş putea
să înteţesc flacăra gazului
(care umflă balonul
care se înalţă datorită aerului cald
care e mai uşor decât aerul rece)
dar îmi amintesc o întîmplare
spusă (citită?) de altcineva altcîndva:
în amurg
vînzătorul de baloane surîzînd aiurit
începe să zboare pleşuv deasupra oraşului.
oamenii îşi bat cuie în pereţi
încăpăţînat, ritmic,
cu adversitatea stupidă a păsărilor
lovind cu pliscul
la ultimul etaj e mai multă linişte
aici zgomotele parvin numai
de jos în sus
asemenea pietrelor zvîrlite de copii
într-un aerostat
ce trece lin, întîmplător, deasupra
tocmai că la ultimul etaj locuiesc eu
dacă aş vrea aş putea
să înteţesc flacăra gazului
(care umflă balonul
care se înalţă datorită aerului cald
care e mai uşor decât aerul rece)
dar îmi amintesc o întîmplare
spusă (citită?) de altcineva altcîndva:
în amurg
vînzătorul de baloane surîzînd aiurit
începe să zboare pleşuv deasupra oraşului.
Posts
No comments:
Post a Comment