Un poet descoperit/redescoperit de Institutul Blecher, şi o poezie dintr-o antologie lansată la Bistriţa: până mereu, Charmides, 2010.
Gabriel Daliş
autoportret
: sunt tot mai orb când e vorba de oameni.
văd numai ferestre vechi prăbuşindu-se
din pereţi pe străzi înguste
pline de ceilalţi oameni.
par un înviat
trezit pe o streaşină.
m-am închegat în mine
ca sângele sub o căzătură,
dorm într-un pat înfricoşător şi adânc
şi niciun vis şi nicio parte trează.
îmi place să mă ascund
şi îmi place să caut
sunt ca un câine mare şi alb
abia găsit.
văd numai ferestre vechi prăbuşindu-se
din pereţi pe străzi înguste
pline de ceilalţi oameni.
par un înviat
trezit pe o streaşină.
m-am închegat în mine
ca sângele sub o căzătură,
dorm într-un pat înfricoşător şi adânc
şi niciun vis şi nicio parte trează.
îmi place să mă ascund
şi îmi place să caut
sunt ca un câine mare şi alb
abia găsit.
Posts
7 comments:
multumesc
@ white noise
chiar iti place poezia asta?
- prea multe comparatii. intr-un text atat de scurt arata lipsa de idei
- oameni-oameni: nu merge nici logic ("sunt tot mai orb cand e vorba de oameni", "vad NUMAI" vs. "strazi ... pline de ceilalti oameni"), nici ca repetitie (suna sarac)
- "par un inviat trezit pe o sreasina": ce lame suna streasina aici
- "m-am inchegat in mine ca sangele sub o cazatura" ar fi mai putin lame daca n-ar aparea acel redundant "in mine" si daca ar fi altceva in loc de "sub o cazatura"
- "dorm într-un pat înfricoşător şi adânc
şi niciun vis şi nicio parte trează": "dorm intr-un pat infricasator" e ok, dar "adanc" e deja prea redundant cu "niciun vis etc". "nicio parte treaza" nu-mi place
- perechea "caut-gasit" din antepenultimul si ultimul vers arata cel mai clar ca tipul isi construieste textul nu global, ci din din vers in vers, pe metoda asociatiei frugale.
- concluzie: trist& mediocru. sau invers
concluzia mea e alta. dacă anu trecut ziceam despre mihai i. că e cel mai nesuferit critic de la noi, acuma constat c-am fost cam blîndă.
oricum, am avut parte de un misreading exemplar, o ciopîrţire ca la măcelărie (aceasta a fost o comparaţie, chestie care sigur demonstrează lipsa mea de idei). mai aşteptăm şi alte lecţii despre cum poezia nu trebuie să fie "prea redundantă" & "lame". sau invers.
@Iovănel :))
@ Luiza
Pai daca ai fost prea blanda, pluseaza! Caz in care ai doua variante:
(i) Fie pastrezi superlativul relativ si zici ca sunt cel mai nesuferit din SE Europei, din Europa etc, fie
(ii) alegi un superlativ absolut, ceea ce te scuteste de cautarea unor contexte din ce in ce mai largi care sa aproximeze evaluativ afectiunea ce mi-o porti.
Altfel, inteleg ca iti place poezia de mai sus. Pot indrazni sa astept un close reading lamuritor?
Defapt...domnule Iovanel...poezia asta e geniala si mai mult decat atat Gabriel e genial in ceea ce face.Asa ca va rog respectuos sa va luati analiza "trista & mediocra. sau invers" si sa faceti trei ture impreuna!
Multumesc anticipat!:)
@Gabriel Dalis - n-ai pentru ce.
@Mihai Iovanel - e un poem trist, dar mie imi place. l-am ales si pt ca mi se pare ca-l reprezinta bine pe gabriel dalis.
nu stiu daca-s multe comparatii, io n-as zice ca-s multe. iar orbirea initiala cred ca e strict interioara.
la partea cu "niciun vis, nicio partea treaza" inca nu zic nimic. in prima varianta era altfel si inca o am in cap pe aceea.
dar ar fi de discutat daca un poem se scrie din aproape in aproape sau global.
am incercat sa-l tai pe "in mine" sa las doar "m-am inchegat" si parca se pierde ceva.
prefer un poem care schioapata pe alocuri, dar transmite ceva, unuia care e bine construit dar pare rece. si tin la tipul asta de poezie de cand am citit undeva ca ar trebui taiate toate figurile de stil din nu stiu ce text.
@luiza - eu nu vreau sa te supar, dar sa stii ca iovanel intra pe bloguri, si pe cele in care-i criticat. si nu se supara nici atunci cand e contrazis. pana la urma literatura e si o poveste de gust.
v-as ruga sa pastram discutia la nivelul textului.
Post a Comment