Poemul de sâmbătă 25

Anumite poezii mă reduc la tăcere şi asta e una dintre ele. Mai zic doar: sper să aveţi norocul de a-l auzi cândva pe Marius Ianuş citind-o. [îl puteţi asculta aici, începe la minutul 1. 35]

Marius Ianuş
Jigodia disperată în care a sperat mama*

Mama nu va uita

niciodată cărarea

spre leagănul în care

mă vântură

uitarea

spre leagănul de piatră,

în care zac,

zdrobit,

ca un pitic,

copilul cel mic,

jigodia disperată în care

a sperat mama.

Mama o să-mi aducă mereu de băut.
Mama o să mă ducă în braţe spre sud.
Mama o să-mi dea mereu

timp de gândire

Mama o să-mi vorbească mereu

în amintire

Mama o să fie mereu
jumătatea bună a sufletului meu

Mama o să mă înveţe să cânt frumos

şi voi reuşi

Mama o să mă înveţe gândurile ei

ca nişte jucării

o să le deschidă în faţa mea

şi eu o să râd

Mama o să se-ntindă pentru mine

la pământ

ca să audă paşii terfeliţi

ai copilului său

Mama se va ruga pentru mine

lui Dumnezeu

Mama mea va rămâne mereu
jumătatea bună a sufletului meu

Şi

Mama o să inventeze o bombă atomică

pentru mine

Mama o să mă legene tandru

în submarine

Mama o s ă arunce în aer World Trade Center

a doua oară

ca să văd eu pe viu subproducţia, să am eu reluarea
Mama o să mineze marea amintirilor colective cu

imaginea mea

Mama o să bage versurile mele în manualele

luptătorilor Al Queda

Mama o să mă ascundă în munţi
Şi va pune maşinile morţii şi femeile
la dispoziţia mea
Mama o să mi se ascundă în venă
tânără şi halucinogenă
Şi va pune maşinile morţii şi femeile
la dispoziţia mea
Vom trăi în centrul lumii, care e durere,
pe o stea
Şi va pune maşinile morţii şi femeile
la dispoziţia mea
Vom trăi îmbrăţişaţi în stomacul lumii,
în fiere
Şi va pune maşinile morţii şi femeile
la dispoziţia mea

*din volumul Ursul din container, Vinea, 2002