Ce urmează e un fel de ciornă. N-am mai pus de ceva vreme pe blog un articol în lucru, un fel de arată-le că lucrezi. Promit să-l termin mâine. Cine ştie, poate o să am mai mult umor, acum parcă-s cam rea cu toţi/toate.
---------------
Acum câţiva ani am văzut un film care mi-a plăcut mult şi mi-am dat seama că era vorba de o ecranizare. Mi-am promis atunci că voi citi cartea. Nu ştiam numele autoarei, aşa că am sfârşit prin a uita ce-mi promisesem. După aceea a mai apărut un film, Brokeback Mountain, pe care nu l-am văzut, dar am ţinut minte că e o ecranizare şi iar mi-am promis să citesc cartea [parcă e o nuvelă, sau aşa ceva].
Numai că în librării am găsit doar Shipping News şi n-am cumpărat-o pentru că mi s-a părut prea scumpă. Nici traducerea românească nu-i neapărat ieftină, dar eu am luat cartea de la Gaudeamus, deci cu reducere. Recomand originalul pentru cei care pot citi în engleză, măcar pentru a nu da peste formulări de tipul ca şi curtea/ca şi casa/biroul ziarului/Iniţiala lui de mijloc era X/În tot acest timp am scris critici de cărţi pentru un jurnal elevat.../etc, formulări care ar fi trebuit eliminate de un redactor de carte [nu de alta da-s convinsă că traducerea a pus destule probleme, aşa că n-aş da vina pe traducătoare].
Pentru Ştiri de acasă, Annie Proulx [scriitoare americană, deşi editura crede oarecum altceva] a primit şi Pulitzeru' dar şi National Book Award, ceea ce nu se întâmplă prea des. Am început să-mi amintesc toată povestea în timp ce citeam cartea, pentru că ecranizarea a fost una foarte bine făcută. Aşa că, probabil, cei care îşi amintesc foarte bine filmul nu vor fi încântaţi de roman, pentru că toată savoarea lui stă în poveste. Stilul nu prea m-a încântat, adică nu mi s-a părut deloc că la acest capitol ar excela, m-au deranjat pe alocuri faraele/propoziţiile scurte, parcă ritmul mi s-a părut sacadat. Nu ştiu, poate nu-i vina ei. [Dar există şi reversul: unii cititori americani s-au simţit sufocaţi de stilul lui Filip Florian, de frazele ample; a apărut traducerea primului său roman].
Annie Proulx, Ştiri de acasă, traducere de Ana Constantinescu, Leda/Corint, 2009
---------------
Acum câţiva ani am văzut un film care mi-a plăcut mult şi mi-am dat seama că era vorba de o ecranizare. Mi-am promis atunci că voi citi cartea. Nu ştiam numele autoarei, aşa că am sfârşit prin a uita ce-mi promisesem. După aceea a mai apărut un film, Brokeback Mountain, pe care nu l-am văzut, dar am ţinut minte că e o ecranizare şi iar mi-am promis să citesc cartea [parcă e o nuvelă, sau aşa ceva].
Numai că în librării am găsit doar Shipping News şi n-am cumpărat-o pentru că mi s-a părut prea scumpă. Nici traducerea românească nu-i neapărat ieftină, dar eu am luat cartea de la Gaudeamus, deci cu reducere. Recomand originalul pentru cei care pot citi în engleză, măcar pentru a nu da peste formulări de tipul ca şi curtea/ca şi casa/biroul ziarului/Iniţiala lui de mijloc era X/În tot acest timp am scris critici de cărţi pentru un jurnal elevat.../etc, formulări care ar fi trebuit eliminate de un redactor de carte [nu de alta da-s convinsă că traducerea a pus destule probleme, aşa că n-aş da vina pe traducătoare].
Pentru Ştiri de acasă, Annie Proulx [scriitoare americană, deşi editura crede oarecum altceva] a primit şi Pulitzeru' dar şi National Book Award, ceea ce nu se întâmplă prea des. Am început să-mi amintesc toată povestea în timp ce citeam cartea, pentru că ecranizarea a fost una foarte bine făcută. Aşa că, probabil, cei care îşi amintesc foarte bine filmul nu vor fi încântaţi de roman, pentru că toată savoarea lui stă în poveste. Stilul nu prea m-a încântat, adică nu mi s-a părut deloc că la acest capitol ar excela, m-au deranjat pe alocuri faraele/propoziţiile scurte, parcă ritmul mi s-a părut sacadat. Nu ştiu, poate nu-i vina ei. [Dar există şi reversul: unii cititori americani s-au simţit sufocaţi de stilul lui Filip Florian, de frazele ample; a apărut traducerea primului său roman].
Annie Proulx, Ştiri de acasă, traducere de Ana Constantinescu, Leda/Corint, 2009
Posts
No comments:
Post a Comment