Oboseli

Am dus cardul la doctor şi sper din suflet să recuperez măcar câteva poze. Cât am stat eu acolo, nu s-a lăsat descoperit de niciun program obişnuit. Dar recuperatorul are şi câteva programe mai ciudate şi, cu ajutorul lor, a văzut că totuşi s-ar putea să fie ceva stocat pe  acel obiect buclucaş.

Sunt încă foarte obosită, din fericire nimeni n-a avut mari pretenţii de la mine, iar cei care au avut s-au trezit cu ele retezate destul de rapid. Am umblat ca teleghidată azi, printr-un oraş pe care-l simt tot mai străin. Am aflat că nu va fi niciun festival de teatru anul ăsta, şi mai că-mi vine să cred că nu e doar un zvon. În fond, noi locuim în cel mai civilizat oraş din ţară, nu ştiu la ce ne-ar trebui teatru. Şi pe deasupra mai suntem şi fruncea, că vorba aia, cap am, minte la ce-mi mai trebuie. Pâna la proba contrarie, eu cred că Timişoara a cam pierdut duelul cu Sibiul sau Clujul.

Dacă recuperez pozele o să povestesc mai mult. Sâmbătă am fotografiat câteva case vechi, o oră şi-un pic am hoinărit pe unde-am vrut. Din păcate n-am ştiut că e o lectură la muzeul literaturii [şi nu întâmplător îl  scriu aşa, şi nici nu-i scriu numele întreg pentru că muzeul nu are legătură decât cu bulevardul pe care se află şi cu trotuarul din faţa lui; mai departe nu ajung nici cărţile pe care le editează, nici veştile cu ce se întâmplă înăuntru; unii prieteni bucureşteni n-au ştiut nici de lectura de vineri, pentru că, nu ştiu cum să vă spun, nu toată lumea citeşte bloguri].

Mă opresc aici. După cum vedeţi, când sunt foarte obosită, sunt pusă pe ceartă. 

Completare: am descoperit un articol în care se confirmă amânarea festivalului de teatru.