Aş adăuga o întrebare: ce cărţi/carte îţi place să reciteşti?, zicea to-morrow într-un comentariu. Aşa că sunt datoare cu un răspuns.
Mă gândesc tot mai des că ar cam fi cazul să mă opresc din citit , pentru că oricum nu pot citi tot ce apare şi să recitesc câte ceva, pentru că mi-e dor de câteva cărţi. De fapt, nu-i vorba de o carte, ci de mai multe.
Dar mai întâi o să spun că eu totuşi recitesc mult, deşi nu se vede. Nu se vede nici prima dată, aşa că nu se poate vedea la reluare. Şi asta pentru că mă refer la poezie. Am aşezate frumos lângă fotoliu multe cărţi de poezie. Unele dintre ele stau tot timpul acolo, nici nu le mai pun în bibliotecă, pentru că le răsfoiesc aproape zilnic. Cam toate ajung la recitit, chiar şi cele care nu mi-au plăcut la prima lectură. Mă gândesc că poate m-au prins într-un moment neprielnic şi le mai dau o şansă. Nu trec aici lista poeţilor, cei care-mi citesc des blogul ştiu despre cine-i vorba [deşi mai sunt vreo câţiva despre care n-am zis niciodată nimic, dar n-o să zic nici acum.]
Cu proza lucrurile-s mai complicate, dar aş vrea să recitesc Dostoievski, Vargas Llosa, Flaubert, Marguerite Yourcenar, Rabelais, plus nişte antici, şi încă vreo câţiva, mai noi, dar [dacă mă gândesc mai bine] s-ar putea să fie destul de mulţi. Aş reciti Golemul lui Meyrink, Simone de Beauvoir [O moarte uşoară], dar şi The Floating Opera a lui John Barth [obligatoriu în engleză, pentru că în română nu mi-a plăcut deloc], dar şi Tihna lui Attila Bartis.
Dar mai ales îmi doresc să mă retrag într-un colţ şi să am timp să recitesc cărţile lui Bahtin despre Rabelais şi romanul polifonic, Auerbach, Linda Hutcheon, dar şi Lyotard & co, şi alte nenumărate cărţi din astea, numai bune pentru filologii cu defecţiuni tehnice.
Mă gândesc tot mai des că ar cam fi cazul să mă opresc din citit , pentru că oricum nu pot citi tot ce apare şi să recitesc câte ceva, pentru că mi-e dor de câteva cărţi. De fapt, nu-i vorba de o carte, ci de mai multe.
Dar mai întâi o să spun că eu totuşi recitesc mult, deşi nu se vede. Nu se vede nici prima dată, aşa că nu se poate vedea la reluare. Şi asta pentru că mă refer la poezie. Am aşezate frumos lângă fotoliu multe cărţi de poezie. Unele dintre ele stau tot timpul acolo, nici nu le mai pun în bibliotecă, pentru că le răsfoiesc aproape zilnic. Cam toate ajung la recitit, chiar şi cele care nu mi-au plăcut la prima lectură. Mă gândesc că poate m-au prins într-un moment neprielnic şi le mai dau o şansă. Nu trec aici lista poeţilor, cei care-mi citesc des blogul ştiu despre cine-i vorba [deşi mai sunt vreo câţiva despre care n-am zis niciodată nimic, dar n-o să zic nici acum.]
Cu proza lucrurile-s mai complicate, dar aş vrea să recitesc Dostoievski, Vargas Llosa, Flaubert, Marguerite Yourcenar, Rabelais, plus nişte antici, şi încă vreo câţiva, mai noi, dar [dacă mă gândesc mai bine] s-ar putea să fie destul de mulţi. Aş reciti Golemul lui Meyrink, Simone de Beauvoir [O moarte uşoară], dar şi The Floating Opera a lui John Barth [obligatoriu în engleză, pentru că în română nu mi-a plăcut deloc], dar şi Tihna lui Attila Bartis.
Dar mai ales îmi doresc să mă retrag într-un colţ şi să am timp să recitesc cărţile lui Bahtin despre Rabelais şi romanul polifonic, Auerbach, Linda Hutcheon, dar şi Lyotard & co, şi alte nenumărate cărţi din astea, numai bune pentru filologii cu defecţiuni tehnice.
Posts
6 comments:
Razi de mine daca iti spun ca m-am gandit sa recitesc din Ionel Teodoreanu - ceva legat de copilarie? Deocamdata e doar in faza de proiect :) M-a fascinat abundenta de metafore si ma gandeam atunci ca scrie cu simtirea unui copil.
@to-morrow- ar fi interesant de vazut in ce masura rezista o carte, ce luam din ea la varste diferite.nu stiu cum mi-ar suna azi Ionel Teodoreanu.
De aceea intentionez sa rasfoiesc "Ulita copilariei", "In casa bunicilor" si "Ulita copilariei". E un fel de exercitiu proust-ian :) Sa vad daca mai pot privi totul prin ochii unui copil, macar cateva minute.
Scuze, prima era "Masa umbrelor" :))
Eu am impresia ca astfel de carti rezista numai daca-s recitite constant, periodic, cumva ritmic. Daca, altfel spus, te insotesc mereu, fara pauze. Eu am avut surpriza sa fiu tare dezamagita dupa ce am reluat cateva dintre cartile adolescentei mici/pre-adolescentei/post-copilariei. Tare mi-as dori sa recitesc "Mizerabilii" lui Hugo da' mi-e frica!
@to-morrow- sa zici cum ti s-au parut. eu n-am mai incercat sa citesc Ionel Teodoreanu de atunci, de cand aveam varstele acelea.
in copilarie, am recitit de n ori Singur pe lume, cartea lui Hector Malot, pana am simtit ca am crescut.
@andru- cred ca sunt carti pe care le luam cu noi, si le recitim. in ultimii ani, am recitit de 4-5 ori Abatorul 5, dar si Levantul lui Cartarescu l-am citit de vreo 7-8 ori.
mai sunt si altele.
dar sigur sunt destule carti ce trebuie citite la o anumita varsta. nici mai devreme, dar nici mai tarziu.
bine-ai venit pe aici, sa mai treci. si bafta cu blogu'!
Post a Comment