De ieri [pentru azi]

Pentru că azi e 24 ianuarie şi sigur e ziua cuiva, pe lângă altele [în cazul în care aţi văzut ştirile locale, aţi aflat că nu prea ştie nimeni ce-i cu ziua asta], eu m-am gândit să scriu despre Eminescu. Nu despre el direct, mai mult despre ancheta din Dilemateca, nr. 32 [ianuarie 2009]. Şi nu doar despre anchetă. Era cât pe ce să o ignor, pentru că de mai multe ori am fost dezamăgită, nu prea i-am găsit printre cei anchetaţi pe scriitorii mei favoriţi. Dar până la urmă, tot dând eu paginile, pe lângă poza lu' Mişu, am văzut întrebarea: Care este versul/poemul favorit? Şi pe urmă am văzut că au fost întrebaţi doar poeţi, m-am bucurat şi am citit cu mare atenţie.

Am avut senzaţia că mai mulţi s-au oprit la: Iar timpul creşte-n urma mea, mă-ntunec. Dar de fapt, l-au ales doar Ioan Es. Pop şi Liviu Ioan Stoiciu [e una din variantele lui de răspuns]. Dacă m-ar întreba cineva azi, aş alege şi eu tot timpul care creşte în urma mea. Nu vârsta e de vină, ci iarna. Are ceva anotimpul ăsta, ceva ce mă sperie întotdeauna. Dar la vară sigur o să mă gândesc la altceva. Când vine vorba de o poezie anume, îmi e şi mai greu; dar pot spune că recitesc cel mai des Mortua est, Scrisoarea I şi Venere şi Madonă. Nimic spectaculos în alegerile astea, desigur.

Sunt câteva asemănări între răspunsurile din revistă. Dacă Şerban Foarţă analizează un scurt poem [pe care îl şi spune uneori pe la diverse lansări], m-am mirat un pic văzând că şi O. Nimigean încheie tot cu universul cristaliză/hexacontetraedre. Că Dan Coman şi Claudiu Komartin s-au gândit la Melancolie nu m-a mirat. Şi când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură/ Încet repovestită de o străină gură.

M-am gândit un pic: ce aş alege dacă ar fi vorba de alţi poeţi? În cazul lui Bacovia îmi e imposibil să aleg un singur vers, sau o singură poezie. M-am gândit că asta se întâmplă pentru că îmi place prea mult, dar nu-i chiar aşa, pentru că în cazul Marianei Marin aleg fără şovăire: Închisoare vie, cât de puţin semeni tu cu ceea ce se vede.

Alţi poeţi/ alte versuri/ [dintre cele care-mi trec mie prin cap uneori]:

Bu hu hu la luna şuie (Ion Barbu)
Tare-s singur, Doamne, şi pieziş,/ Copac pribeag uitat în câmpie (Arghezi)
Amintiri nu are decât clipa de-acum/ce-a fost într-adevăr nu se ştie (Nichita Stănescu)
mi-am rostogolit capul fără să ştiu până unde se poate rostogoli (Dan Coman)
Fie ziua cât de mornă, într-un an mai mult moroz (Şerban Foarţă)
Sinele meu trist nu vrea să fie cu gaşca (Ruxandra Novac)
Aş vrea să fiu cinci minute poet (Geo Bogza)
Scriu un poem cu latura de un metru/de pe care să mă arunc (Bogdan Ghiu)
Înnebunesc şi-mi pare rău (Florin Iaru)
şi cei din urmă vor fi cei din urmă (Ioan Es. Pop)
Totuşi am o inimă simplă ce bate cu disperare (Constant Tonegaru)
O, Levant, Levant feroce (Cărtărescu)
în mine se strâng nebuni şi copii (Claudiu Komartin)
deşi adeseori zic
mie îmi plac învinşii/idealiştii/luptătorii nepregătiţi şi stângaci
iubesc proştii din care viaţa muşcă până la os

[şi inutil să vă spun că nu-mi bag picioarele decât cu precizie maniacală, dar asta-i altă poveste]

Şi dacă tot am amintit de câteva ori de Komartin [şi nimic nu e întâmplător], o să mai spun că a publicat pe clublit câteva traduceri din Stephen Watts. Cum eu sunt curioasă din fire, am mai căutat pe net şi altele. Am găsit un labirint întreg, adică un site unde-s o grămadă de poeţi englezi. În caz că cineva ştie ceva despre vreunul de acolo să-mi spună şi mie cam ce ar merita citit. Dar ziceam de Stephen Watts; e prezentat pe scurt; sunt şi câteva poezii. Am vrut să copiez una aici, dar am văzut că ăştia au ISBN şi pe site [nu ca alţii care l-au pierdut şi din memorie]. Mi-a plăcut mai ales A Very Little Light. Trec aici primele versuri, cât să vă fac poftă:

Simply for the breath of staying alive

I should talk to you,

simply to pass some words across a table

as bread or oil,

and not have them die in me. Or

die in you.