Definiţii

1 aprilie e ziua perfectă pentru a scrie despre cartea asta, pentru că nu e un roman propriu-zis, se zice că ar fi roman eseu. Eu nu zic nimic, spun dar că seamănă cu anumite cărţi ale lui Mircea Horia Simionescu. Pe scurt: seamănă cu un dicţionar [pentru că lumea rusă e alcătuită din cuvinte], unele definiţii fiind foarte scurte, altele un pic mai elaborate. Asta ar vrea să însemne că e o carte postmodernă, şi oricât de mult îmi place mie postmodernismul, de data asta am obosit citind.

E o carte scrisă cu inteligenţă, ironie, sarcasm, dar n-are nicio poveste propriu zisă. Matrioşca şi vodca sunt două simboluri specific ruseşti, nu singurele desigur. Apar şi aici. Sufletul rus e desfăcut în mici bucăţi, pentru a fi explicat, pentru a vedea cum funcţionează. Şi - desigur- rusul beat este rusul adevărat.

Am aflat că Erofeev nu prea e iubit în Rusia. Nici nu-i de mirare, mai ales că scrie negru pe alb că-n Rusia au fost exterminaţi metodic cei mai buni şi au rămas cei mai răi. Şi mai crede că-n Rusia poţi supravieţui numai bazându-te pe minciuna umanistă a intelectualităţii. Mai vorbeşte şi despre vocaţia Rusiei de a distruge şi de a se autodistruge. Iar istoria veacului ratat e de fapt istoria fotbalului naţional:

Petru I conduce mingea spre Europa, şutează, dă greş - sparge fereastra. Selecţionata mujicilor cu bărbi expediază mingea spre Asia.
Suflecându-şi poalele, Ecaterina cea Mare preia cârma jocului.
Pavel recuperează balonul si şutează spre poarta asiatică.
Alexandru I intră în posesia balonului şi-l expediază în direcţia Europei.
Nicolae I îl trimite în direcţia Asiei.
Feciorul său, Alexandru II, degajează mingea departe în direcţia Europei. Alexandru III degajează violent balonul spre Asia.
Nicolae II aleargă cu paşi mărunţi spre Occident.
Lenin conduce mingea spre Asia.
Îi pasează lui Stalin şi ultimul marchează un gol.
Scorul era 100: 0.
Hruşciov începe de la centrul terenului si, fără să ştie de ce, trimite balonul spre Europa.
Brejnev îl expediază spre Asia.
Gorbaciov joacă în jumătatea europeană a terenului.
Elţin procedează la fel, dar în repriza secundă se pierde cu firea. Stă nemişcat şi nu ştie în ce direcţie să şuteze.
S-a auzit fluierul arbitrului de centru. Veacul ratat s-a terminat.

Partea proastă e că nici viitorul nu sună mai bine. Concluzia: comunismul dăunează vieţii, iar capitalismul – sufletului.

Victor Erofeev, Enciclopedia sufletului rus, traducere de Iulian Ciocan, Paralela 45, 2003