Saturday, May 12, 2007

O poveste cu un copist

E tare bine că după diverse experimente, construcţii savante şi ambiguităţi am dat de o poveste pur şi simplu, aparent facilă, precum Bartleby, The Scrivener: A Story of Wall Street. Mi-au plăcut: ritmul normal al povestirii, ciudăţeniile personajelor [un avocat şi angajaţii lui] şi finalul previzibil [adică moartea lui Bartleby].

Am citit diverse comentarii pe net şi am descoperit că Bartleby e văzut ca simbol al celor cu antiglobalizarea. Îmi vine să zic, precum doamna O’Hare (din Slaughter House 5) : de ce nu împotriva gheţarilor? [Mi-am adus aminte de ea şi pentru că am văzut că a mai apărut o traducere din Vonnegut.]

Dacă respectivii ar fi citit în paralel Mioriţa, poate ar fi scris ceva despre celebra pasivitate românească [exportată peste Ocean în vremuri imemoriale, dar se pare că nu suntem aşa celebri precum ne credem] sau despre refuzul istoriei. Eu zic că-i o carte despre How NOT to Run your Own Business! sau Ce să nu faci dacă vrei să ai o carieră de succes!. Gata cu aiurelile, înapoi la Bartleby.

Doi copişti ciudaţi [Curcanul, Cleştişor] şi-un practicant [Ghimber] lucrează pentru un avocat, care într-o zi se trezeşte cu Bartleby la uşă; îl angajează şi pe el. Cleştişor era nervos mai ales dimineaţa, Curcanul - dimpotrivă- era întors pe dos după-amiaza. Bartleby e individul fără trecut, fără însuşiri, un copist exemplar, la început. Dar nu vrea să facă nimic altceva, doar să copieze, de fapt „preferă să nu....” Avocatul suportă toate ciudăţeniile angajaţilor lui, îl suportă şi pe Bartleby până la un anumit moment. Îl concediază, fără folos însă. Bartleby nu va mai lucra, dar va refuza să părăsească biroul [în care şi locuia]. Cel care va pleca, va fi avocatul; va închiria alte birouri, iar Bartleby rămâne moştenire noului chiriaş, care, disperat, cheamă poliţia. Bartleby ajunge în închisoare, unde va continua seria de refuzuri, de „ prefer să nu...” şi va muri, pentru că refuză şi mâncarea.

Imagini pe care nu le pot uita: „scrisorile refuzate” pe care Bartleby avea misiunea să le ardă [înainte de a deveni copist]; Wall Street-ul pustiu [cel de pe la mijlocul secolului XIX suprapunându-se imaginii celui actual, văzut prin filme]; Bartleby privind în gol, un zid.

Aş putea să caut sensurile ascunse ale acestor întâmplări, but I would prefer not to.

Herman Melville, Bartleby. O povestire de pe Wall Street, traducere de Petre Solomon, Humanitas, 2007

2 comments:

Anonymous said...

iti recomand cit pot eu de calduros si sequel-ul Bartleby & Co a lui Enrique Vila-Matas.

vic

white noise said...

o sa caut cartea prin librarii.promit!