Thursday, October 25, 2007

Culinare

În vremurile trecute (deşi uneori nu-s sigură că au trecut), era un film care se numea pur şi simplu Gustul şi culoarea fericirii. Nici nu mai ştiu dacă l-am văzut, dar mi-am adus aminte de el în momentul în care, citind Inima-i un vânător singuratic, am dat de un pasaj în Bubber îşi roagă sora să-i aducă nişte cărţi mai speciale. „Alege nişte poveşti care să aibă ceva de mâncare în ele. Îmi place tare mult aia despre copiii ăia nemţi care se duc în pădure şi ajung la casa aceea făcută din tot felul de dulciuri şi la vrăjitoare. Îmi plac poveştile care au în ele ceva de mâncare.” Iar apoi, face o comandă clară: „Dar m-am cam săturat de dulciuri. Vezi dacă nu poţi să-mi aduci o poveste cu ceva cum ar fi un sandviş cu carne friptă. Dar dacă nu găseşti nici una din astea, atunci aş vrea o poveste cu cowboy.”

M-am gândit ce gust ar avea Inima-i un vânător singuratic, pentru că sigur are multe ingrediente, şi mult mai multe mirodenii. Îmi imaginez o masă îmbelşugată, mobilă stil, iar încăperea care le cuprinde pe toate e inundată de o muzică uşor de recunoscut, adică Mozart, pentru că Mick Kelly l-ar asculta vrăjită.

Arome îmbietoare ar veni din toate părţile, pentru că povestea închide în ea viaţa însăşi. Uneori mai pot fi mici probleme, dar cel mai minunat lucru e că adjectivele pot fi comparate oricum, în orice moment, chiar şi-n spirală. Mici crize biliare ar putea fi declanşate de traducerea neglijentă, pe alocuri. Nu ştiu cum sună originalul dar, cred că, deşi au trecut dincolo de jumătatea blocului, Singer şi Blount nu au ajuns unde trebuie. Asta pentru că ieşiseră din New York Café, iar Biff se uita în urma lor, îngrijorat, nu doar pentru că era noapte, iar ei erau într-un orăşel din Sud, prin anii ’30.

Adevărul e că se întâmplă şi lucruri mai triste, adică a dispărut dativul pe care l-am învăţat eu la şcoală, şi astfel la o petrecere punciul se termină prea repede, pentru că domnul Kelly servise punci la oricine îi întindea un pahar. Şi mai ciudat e că, în barul său, Brannon făcea reducere la copii, mă-ntreb dacă-i dădea la bucată. Sunt rea la ora asta, de vină o fi iarna prea timpurie.

Dar aromele îmbietoare ale cărţii fac uitate toate aceste stângăcii. Încerc să citesc cât mai încet, pentru a îndepărta finalul. Mă gândesc la deosebirile pe care francezii le fac între gourmand şi gourmet, şi savurez fiecare cuvânt, fiecare frază.

Acum am făcut o scurtă pauză. M-a pus pe gânduri întrebarea asta: Dacă ai fi putut să-ţi alegi perioada din istorie în care să fi trăit, ce eră ai fi ales?

Carson McCullers, Inima-i un vânător singuratic, Leda/Corint, 2005

Notă aparent rătăcită: am găsit poza pe someecards, mai precis aici. Şi mulţumesc Seraiului, care mi-a reamintit că nu toate felicitările-s Hallmark.

12 comments:

Alina said...

blogul tau poa' sa fie o gutuie coapta, daca-mi permiti sa ma joc si eu un pic.
tocmai am recitit "in vara aceea verde" ca sa-mi amintesc de mine la virsta lui Frankie. multzam ca mi-ai dat o sugestie de lectura pentru week-end. caut innebunita carti cu pushtani.

white noise said...

multumesc pentru compliment! mi-ai amintit de gutuile pe care, in copilaria mea, le puneam pe dulap, toamna tarziu. gutuiul era in curte, casa era la bunici....

o sa citesc in curand si "in vara aceea verde".

iar despre asta de acum o sa scriu mai multe maine sau duminica. nu e doar cu copii, e cu de toate. o minunatie!

doar cu copii e Pobby si Dingan, dar poate deja ai citit-o.

Alina said...

Nu, n-am citit-o nici pe asta. Dar ce zici de "Eu sint Aram" a lui William Saroyan? Cit despre gutui, am avut si eu pe sifonierul bunicilor, de aia stiu.

white noise said...

n-am citit , o sa caut la biblio. sau e recent tradusa? o mai fi prin librarii?

Alina said...

Rectificare: "Ma cheama Aram". Editura Tineretului, 1969. Din pacate n-am auzit de vreo reeditare. Caut-o, ca merita.

white noise said...

o s-o caut prin anticariate si la biblio. mai intai, o sa caut biblioteca, sa vad pe unde au ascuns-o astia:-)))))

ama said...

Geniale felicitarile de pe site-ul ala :)) si eu sunt fan, dar asta imiscapase.
Secret: eu aproape ca nu pot sta la masa fara sa citesc! :D

white noise said...

eu verific destul de des site-ul ala, sa vad ce-i nou :-)

si mai secret: aproape nu pot sta la masa:-))))))))nu citesc neaparat, dar fac o mie de lucruri in acelasi timp.

ama said...

eu nu ma pot uita la TV/film fara sa fac si altceva...orice! nu am stare

acum vreo doua seri, prietenul meu m-a prins in bucatarie cu supa racita sub nas si eu citind, peste farfurie, A room with a view de Forster :)))

white noise said...

cred ca doctorii ne-ar certa foarte tare

ionuca said...

Acum citesc si eu "Inima-i un..." si imi place! Citisem la tine pe blog despre ea si am luat-o de la Gaudeamus. Multam fain! :)

white noise said...

@ionuca- :-))))
am vazut ca asta citesti, chiar ma intrebam cum ti se pare.ma bucur muuuuult de tot ca-ti place!