Mi-e cam greu să scriu despre Verbele auxiliare ale inimii; am găsit o ediţie mai veche a cărţii lui Peter Esterhazy, am înţeles că una revăzută/adăugită o să apară la Curtea veche[poate a şi apărut, lansarea era anunţată pentru Bookfest].
E vorba tot de relaţia mamă - fiu, dar n-are nici o legătură cu Tihna lui Bartis. Mai curând m-a dus cu gândul la Infernul tandreţei, din care nu mai ştiu mare lucru, dar prima frază din cartea lui Alain Bosquet [şi anume „ai murit, mamă, şi mă simt eliberat”] nu cred că o voi uita vreodată.
Cartea lui Esterhazy începe tot cu moartea mamei, fiul încercând să-şi amintească unele lucruri despre ea, încearcă să-şi limpezească relaţiile cu familia dar şi cu sufletul lui nu tocmai liniştit. La un moment dat lucrurile se schimbă, mama e cea care povesteşte despre moartea fiului şi lucrurile se complică. Parcă-s halucinaţiile ei revelate în halucinaţiile fiului.
Şi pentru ca lucrurile să fie cu adevărat complicate, textul curge pe două paliere [nu ştiu cum să le zic exact]: în partea de sus a paginii e povestea lui Esterhazy, dar în partea de jos sunt diverse citate, autorii lor fiind enumeraţi în cuvântul introductiv, care aparţine autorului.
O posibilă explicaţie a titlului am găsit într-o notă: negăm cu verbul auxiliar; de fapt, ar fi trebuit să scriu ca-n carte NEGĂM CU VERBUL AUXILIAR, că aşa-s scrise toate notele. [dar pagina să nu mi-o cereţi, că nu-s numerotate].
Ediţia asta are şi o postfaţă semnată de Mircea Nedelciu. Şi textul, care curge aşa dual, îi uneşte. Eu n-am reuşit să citesc cartea pe nerăsuflate. Mi-am dat seama că cei doi, Nedelciu şi Esterhazy, sunt născuţi în acelaşi an, 1950. Şi m-am gândit la cărţile care n-au mai fost scrise...
Dar îmi doresc să citesc romanul pe care Esterhazy l-a scris după ce a aflat că tatăl său a colaborat cu securitatea lor. Şi pe asta ar fi bine să o citiţi pentru că o recomandă şi Ruxandra Cesereanu.
Later edit: între timp a apărut şi noua versiune, la Curtea veche
Posts
No comments:
Post a Comment