Zilele trecute am primit un e-mail de la Humanitas cu noile apariţii şi pe urmă am primit un altul cu noutăţi din colecţia thriller & mistery. Am o singură observaţie de făcut: ar fi trebuit să treacă Reality Game Show în al doilea mesaj; e drept că nu-i traducere.
Am încercat să-nţeleg de ce pe copertă scrie doar proză; poate pentru că Anca Maria Mosora şi-a dorit mai mult sau poate pentru că n-a vrut ca romanul ei să fie considerat literatură de consum. Am găsit o explicaţie mai deşteaptă în articolul lui T.O.Bobe din Noua literatură, nr. 5. Simplificând la maximum, spun că până la urmă e tot vorba de idei preconcepute: n-ai cum să validezi un thriller ca literatură valoroasă, toată lumea încearcă să scrie cărţi mari, complexe, capodopere. Altfel, criticii cei mari îl vor mângâia pe creştet pe micul scriitor şi îi vor spune „şezi mumos, numai nu te mânia.”
Dar să revin la lucrurile importante. N-am citit Arhanghelii nu mor, aşa că n-am termen de comparaţie. Nu ştiu mare lucru despre autoare, nu am citit cronici despre cărţile ei. Reality Game Show pune în scenă sinucideri/crime; şi o alterată relaţie tată – fiică şi o alta (sugerată) între fraţi.
bile negre:
- fraze alambicate, mai ales la începutul romanului; am crezut că n-o să înţeleg despre ce-i vorba, pentru că nu găseam subiectul, cel gramatical
- senzaţia că uneori, cineva traduce din engleză: „am nevoie să.. ” folosit cam des la un moment dat; „prescripţia” cu care Pavel pleacă de la Petrescu (la cei peste 70 de ani ai lor, o reţetă ar fi fost mai bună); "telefonul care sosise", adică phone call.
- construcţii redundante „mocheta camerei”, „pereţii casei”
- chestiile în engleză de la începutul fiecărui capitol
bile albe:
- nu-i vorba de autoficţiune, minimalism, mizerabilism sau cum le-o mai spune
- tenta poliţistă a poveştii, amestecată cu roman realist, psihologic pe alocuri
- pe măsură ce citeam, puteam să văd străzile, gesturile, mimica
- autoarea are imaginaţie, chiar dacă uneori m-am gândit la The Game, Fight Club sau la ruleta rusească.
Pe alocuri parcă anticipările nu-s bine strunite, dar personajele-s interesante. Aşa că poate o să citesc şi Arhanghelii nu mor.
Anca Maria Mosora, Reality Game Show, Humanitas, 2007
Posts
14 comments:
"n-ai cum să validezi un thriller ca literatură valoroasă"??? da' de ce? ca, de exemplu, pestera ideilor a lui somoza mie asa mi s-a parut.
vic
vorbeam de idei preconcepute si de articolul lui T.O. Bobe. ca si el tot asta vrea sa stie: de ce - din start- anumite tipuri de roman sunt considerate minore.
si zicea ca de asta n-avem thriller/carti pt copii/ si altele,pt ca autorii romani isi propun sa scrie capodopere. orice altceva i-ar descalifica din start.
ei, poate n-avem si din alte motive. ca, la thriller, de-un par egzamplu, stilul trebuie sa fie limpede, ca sa se poata concentra omu' pe ce se-ntimpla, sa fie inghitit, adica, de lumea aia. cu adjectivele ei genitivale, mosora nu cred ca se califica si de-aia or fi trecut-o la proza. :))))))
vic
scuze. de ce-oi fi scris eu "adjective" nu pricep. da' parca spunea cineva ca, de la 30 de grade in sus, nu mai e un pacat sa fii prost. :)
vic
mi-e teama ca la sectoru' proza cititorul roman cauta capodopere:-)
macar pe coperta a4a puteau sa zica vreo 2 vorbe despre intriga politista, ancheta, ceva care sa vanda cartea. ce ma intereseaza pe mine cum e ea in viata reala?
da' nici nu stiu de ce-mi bat capu'cu vanzarile, ca n-am actiuni la humanitas.
da' de ce sa se vinda? ca ti-am zis ca eu cartea asta n-as da-o nici la dusmani, asa m-a scos din minti instantaneu. :(
vic
la autofictiune as fi facut ca trenu', asa am fost mai calma.
aaaaaaa, inteleg ca orbitor nu-ti place. :)))
vic
asta-i o provocare:-))))
nu raspund decat dupa ce citesc si vol. 3. mai e un pic pana apare.
mi se pare firesc. ca doar toti asteptam sa vedem daca il prinde pe cremenal pina la urma si daca se insoara cu fata. :)))))))))))
vic
Well, eu am citit Arhanghelii nu mor si mi-a placut mult. Am fost la lansare la Reality Game Show unde a citit Florin Piersic Jr. un fragment din roman, si iar mi-a placut. Abia astept sa citesc si eu cartea, sunt tare curioasa cum o sa mi se para la final :)
citeste-o! e interesanta povestea, cu toate stangaciile ei.
si eu o sa citesc Arhanghelii nu mor. cred ca ma duc azi s-o cumpar. nu de alta, dar se pare ca nu vor fi cele 37 de grade promise. asa ca ma pot plimba
mie cartea asta nu-mi suna in nici un fel
si n-o s-o citesc
eu aveam chef sa citesc asa ceva, adica o poveste oarecum politista.
am si umblat prin librarii, cautand carti de Rodica Ojog Brasoveanu. vreau din alea cu Melania
Post a Comment