Institutul Blecher la Sibiu

Destul de recent, una din ediţiile bucureştene ale Institutului Blecher a dus lipsă de prozatori. La Sibiu se pare că e greu să găseşti poeţi. Glumesc desigur. Ar fi trebuit să fie alta distribuţia, dar, aşa s-a întâmplat: au rămas pe afiş doar O.Nimigean şi Ovidiu Baron. [Deşi dacă mă gândesc bine O. Nimigean e poet].

Cam aşa s-au desfăşurat ostilităţile:

Ovidiu Baron a citit un fragment dintr-un roman aflat în lucru:

O. Nimigean a citit un fragment din Rădăcina de bucsau:

Şi discuţiile au fost foarte interesante, ăsta e doar un fragment:

PdS trist

Am vrut să aleg altceva pentru azi, de fapt alesesem un text, că nu era poezie, deşi era-n versuri, avea rimă şi mesaj vibrant. Dar cu toate cele ce s-au întâmplat, m-am răzgândit. Despre anumite lucruri cred că nici n-avem dreptul să spunem ceva.

Mariana Marin

Elegie I

Nici nu mai ştii
de ce îţi este atît de greu să trăieşti.
Aşa cum în evul mediu tulburările minţii
erau puse pe seama tulburărilor de stomac,
tot astfel cauţi şi tu cauza
(biet furuncul crezîndu-se revoluţie)
în ceea ce pe dinăuntru îndesit mănîncă
fără să te poată atinge.

Despre proză. O întrebare indirectă

Am uitat nepermis de mult să răspund unei întrebări puse pe mail de Răzvan Ţupa. Nici acum nu o să răspund ci o să pun întrebarea celor care trec pe aici [în cazul în care cei interesaţi de proză mai trec pe aici], fie că au blog sau nu. Poate răspund pe blogurile lor, sau îi scriu direct lui Răzvan.

E vorba de un proiect legat strict de proză, pe care el ar vrea să-l pună pe picioare. Vedeţi aici despre ce ar fi vorba în detaliu.

Întrebarea ar suna aşa:

Ce poveşti româneşti consideraţi că sunt cele mai importante din ce aţi citit în ultimii 10 ani [şi  de ce].

Cei ce răspund la această întrebare ar fi bine să încerce să contureze şi câteva  tendinţe relevante din proza ultimilor ani.

Atenţie: e vorba şi de o limită de vârstă, adică întrebarea se referă la proza tânără [autori care n-au trecut de 40 de ani].  O să mă gândesc şi eu. Pe mine limita de vârstă mă cam ţine în loc.Şi încă ceva: nu se caută o listă de nume, ci una a poveştilor [ce poveşti i-ar putea interesa pe cititorii străini].

Premii

La Sibiu, există două reviste literare importante: Transilvania şi Euphorion[e site în construcţie, dar să sperăm că va fi şi funcţional într-o zi]. Şi uite aşa, cei din ambele redacţii au reuşit să pună cap la cap câteva întâlniri literare, rezultatul fiind trei zile pline de evenimente. 

• ediţia  a XXIX a Institutului Blecher
• o dezbatere despre etic şi est-etic
• o dezbatere despre poezia de azi
• lectura poeţilor invitaţi
• lansări de carte

S-au dat şi premii, cei de la Transilvania i-au premiat pe Andrei Terian şi O. Nimigean. Iar premiul de debut "Iustin Panţa" i-a revenit lui M. Duţescu. Juriul a fost format din Dumitru Chioaru, Andrei Terian, Adrian Alui Gheorghe, Ioan Es. Pop şi Claudiu Komartin.

Adrian Alui Gheorghe

Mihai Duţescu

un gând

O frază scrisă acum câţiva ani de Mircea Cărtărescu: Poezia s-a sinucis având grijă să-şi facă un nod foarte estetic la ştreang.

În aceste zile în care toţi românii au descoperit că nu pot trăi fără poezie, eu mă gândesc serios să m-apuc de bambilici, sau măcar de integrame.

PdS 65

Sunt la Sibiu, unde au avut loc colocviile revistei Transilvania, iar acum au loc  Zilele Iustin Panţa [organizate de cei de la Euphorion], ziceam  iniţial să nu mai postez azi niciun pds, deşi îl pregătisem de acasă, fără a-l programa. Dar lucrurile s-au legat altfel. Azi în subterana librăriei Humanitas s-a vorbit despre etic şi est-etic. La un moment dat s-a rostit un nume: Anemone Latzina, şi eu chiar un poem de-al ei aveam pregătit. E o poetă de limbă germană, inclusă în antologia Vînt potrivit pînă la tare. Zece tineri poeţi germani din România, volum apărut în 1982, traducerea fiind făcută de Ioan Muşlea.

Anemone Latzina

13 iulie 1974

fetiţo mi-am zis azi dimineaţă (aşa îmi spune Frieder)
sub duş şi cînd cu spălatul pe dinţi uite că te-ai proco
psit şi cu al patrulea rînd de dinţi (de lapte, de apă, de
bere, de şnaps) şi în afară de asta ieri a fost Peter cel
blond pe la tine şi ţi-a spus că vrea să facă o antolog
ie şi trebuie să-i trimiţi nişte poezii şi EL SĂ le şi PO
ATĂ publica pe care trebuie însă mai întîi să le comiţ
i aşa încît scrie-i blondului Peter o poezie despre a ÎM
BĂTRÎNI după ce treci de treizeci de ani e oricum o t
eamă ca lumea ( trebuie să fii însă destul de tînăr ca să
poţi spune ceva cît de cît despre cum e să îmbătrîneş
ti) încît iată zic fetiţo că încetul cu încetul îmbătrîneşti
şi tu şi mă gîndesc că asta ar putea deveni o poezie sau
şi mai bine un ŞLAGĂR sau poate altceva însă uite c
ă stau deja in tramvai şi apare o femeie care mă îmbrî
nceşte şi zice fă loc puştiule (iar eu care credeam că nu
mai poţi fi luată drept băiat cu părul ăsta scurt) fă l
oc puştiule să pun şi io sacoşa şi mă ÎNTRERUPE chia
r în mijlocul celui mai frumos gînd despre cum se îmb
ătrîneşte TOTUL SE DĂ PESTE CAP cu femeia asta ş
i mai cu seamă cum mai poţi spune orişice despre orişi
ce dacă de fiecare dată se nimereşte cîte un deştept car
e-ţi dă brînci şi ţi se duce DRACULUI chiar şi CEL M
AI FRUMOS GÎND

Hai să mai zic (4)

Îmi tot aduc aminte ce spunea Ileana Mălăncioiu: poeţii care au prieteni au mare noroc [prieteni care să vorbească despre poezia lor]. În felul ăsta un poet poate ajunge mai uşor la anumiţi cititori şi nici nu e uitat prea repede după aceea. M-am gândit la toate astea şi atunci când, la Oradea, Claudiu Komartin l-a prezentat pe Viorel  Mureşan:

Şi m-am gândit să scriu câte ceva mai mult pentru pentru a găsi pretexte de a intercala înregistrările pe care le-am tot făcut. Pentru că de fapt ceea ce ar trebui să conteze sunt textele şi scriitorii [adică ce au ei de zis]. 

La Oradea, Viorel Mureşan a lansat două cărţi. Mai întâi a citit din Buchetul de platină, volum apărut la Eikon.

lectură 1

lectura2

Iar apoi a citit din alt volum, apărut chiar în acele zile, Locul în care se va deschide cartea, publicat de editura Dacia.

Şi Komartin a vrut să vadă cum sună un poem ales la întâmplare.
 

Şi discuţiile au continuat, pentru că abia după ce se citeşte, se poate discuta cu adevărat.        

va urma

PdS 64

A trecut un an şi un pic de când n-a mai sunat nimeni să spună ce faci, mă, hai să vorbim despre cărţi. Nu-i plăceau prea mulţi autori români,  ştiu că îi plăcea Gherasim Luca. Dar cred că l-a citit mai mult în franceză. 

Gherasim Luca

Ritul clădirilor de ebonită

Cu coconiţe în ceasornicele balurilor interne
inime îşi desfac cadranul în patru numere,
iubirea, voal punctat cu sclipiri găsite prin stele,
aerul cloroform taie canalele minţii,
chitarele pe note de coaste, fierăstrău de mătase pe curelele
violoncelelor,
decor liniştit în gura lunii şi-a munţilor.

Fântâna din ascunzişuri bate tictacul faptelor
cu degetele vătuite pe o masă de marmură.

Frământarea a tras cărări de ebonită prin păr,
oglinzile ochilor au cuprins în pupile un punct,
faţa cu foaia turnată-n melodii a aţipit
şi gândul e răsturnat pe zbârciturile vremii.

Mi-am îngropat glasul în pulpa pământului,
râuri, mâinile s-au scris pe dealuri
şi înăbuşită e Niagara sughiţului
pe muşchii fulgilor
şi de răsunetul pereţilor ţesuţi cu vată.

Raielele poverilor au parcurs ce-au putut să parcurgă,
azi e sfârşitul unui început,
răsunetul inimii a intrat prin gura heraldului de turnuri,
şi numele editurii s-a cusut pe ultima cămaşă a sufletului.

În aşteptare

Se cam apropie târgul de carte şi deja încep să se audă zvonuri legate de diverse apariţii. Unele deja nu mai sunt zvonuri, ci ştiri.  Unele noutăţi sunt mai mult decât interesante. Eu una abia aştept să citesc cartea  despre poezia optzecistă scrisă de Mihail Vakulovski [îmi place mult şi coperta]. O să apară la Tracus Arte. Am aruncat un ochi şi peste prefaţă, o variantă prescurtată. Şi mă bucur că cei de la Humanitas au anunţat* că vor reedita Aer cu diamante. Şi în acelaşi timp îmi pare rău că nimeni nu reeditează Cinci. Oricum generaţia 80 e singura generaţie literară adevărată de după război, numai că unii încearcă să o transforme în pură generaţie biologică, aşa, ca să fie şi asta varză ca restul lumii [destul de recent în România literară s-a discutat despre generaţii de toate tipurile, n-are legătură cu optzecismul dar mă gândeam să  mă laud cu ce am mai citit]. Dar nu cred că o să le meargă, mai ales dacă apar asemenea cărţi. Abia ştept să le am în mână.

Eu oricum ţin foarte mult la optzecişti şi ori de câte ori îmi pierd încrederea în literatura română mă reîntorc la ei şi totul reintră în normal. Încă îmi aduc aminte bucuria cu care am descoperit cândva o carte şi am citit: Corpul nostru ne aparţine altfel decît un obiect şi de aceea, pentru a-l avea într-adevăr, trebuie să ştim să-l povestim corect.

-------

*doar pe facebook, de asta nu pot pune niciun link

Foto

Ieri am fost la Arad, unde are loc un festival francofon, Amifran; eu m-am dus să văd spectacolul bistriţenilor, trupa de teatru fiind condusă/comandată/coordonată [nu ştiu care verb s-ar potrivi mai bine] de Camelia Toma [scenografia: Ana Toma].

Fără legătură cu spectacolul, alte poze făcute prin teatru

şi prin împrejurimi:

În seara asta am fost în barul lui Mişu, Povestea vorbii. A fost o lectură Tudor Creţu [a citit din nou câte ceva din acele poeme live, care vor apărea cândva în volum]:

 Şi vor mai fi lecturi pe acolo, rămâne de văzut cine va mai citi.

PdS 63

Din antologia mea nu putea lipsi Cristian Simionescu, un poet despre care nu se prea vorbeşte. Niciodată nu s-a vorbit prea mult despre el, nici măcar după ce a luat premiul acela de la Botoşani. Poemele lui cele mai bune cred că sunt cele lungi, dar nu am răbdare să copiez niciunul. Citiţi-le voi.

Cristian Simionescu
***

Nu te-nşela că zbîrciturile şi fălcile
coborîte sînt lăcaşe de seninătate. Pari un bariton
scîncind ca o moronosiţă, atît de măsluită
e Vocea ta. E timpul să-ţi mărturiseşti nenorocirea:
pribegirea prin viaţa care trecu, urmărind o picătură în ocean -
poţi înnebuni dacă nu eşti copt pentru această întîlnire
cu fostele tale petreceri, evenimente şi doxe. Şterge-ţi
zeama din barbă, bătrîne! Primeneşte-te. Apără-te
de riscul de-a fi un bătrîn caraghios. Să rămîi
un bătrîn lup marin, în odaia suferinţei tale.
Cînd în singurătate, te lipeşti ghemuit
de patul tău, pune jos un cub de zahăr,
puţină miere şi odaia ta va fi populată
de furnici. Oricum, cînd sînt fiinţe vii mai multe,
noaptea-i mai puţin tragică,
încheieturile dor mai puţin.

(din Maratonul. Antologie, Timpul, 1995)
-----------

Mai trec şi două poezii care mă cam obsedează, poezii primite pe mail [Poem A Day]. Sunt din alt film, nu din cel cu pds-ul.

Anne Stevenson
Drench

You sleep with a dream of summer weather,
wake to the thrum of rain—roped down by rain.
Nothing out there but drop-heavy feathers of grass
and rainy air. The plastic table on the terrace
has shed three legs on its way to the garden fence.   
The mountains have had the sense to disappear.
It's the Celtic temperament—wind, then torrents, then remorse.
Glory rising like a curtain over distant water.
Old stonehouse, having steered us through the dark,
docks in a pool of shadow all its own.
That widening crack in the gloom is like good luck.
Luck, which neither you nor tomorrow can depend on.

de aici 

Sandra Beasley
Vocation

For six months I dealt Baccarat in a casino.
For six months I played Brahms in a mall.
For six months I arranged museum dioramas;
my hands were too small for the Paleolithic
and when they reassigned me to lichens, I quit.
I type ninety-one words per minute, all of them
Help. Yes, I speak Dewey Decimal.
I speak Russian, Latin, a smattering of Tlingit.
I can balance seven dinner plates on my arm.
All I want to do is sit on a veranda while
a hard rain falls around me. I'll file your 1099s.
I'll make love to strangers of your choice.
I'll do whatever you want, as long as I can do it
on that veranda. If it calls you, it's your calling,
right? Once I asked a broker what he loved
about his job, and he said Making a killing.
Once I asked a serial killer what made him
get up in the morning, and he said The people.

de aici

Un fragment rătăcit (3)

Se pare că mi-ar fi fost de folos maestrul acela, nu ştiu pe unde l-am rătăcit. Dacă ar fi fost pe aproape, aş fi recitit cu atenţie acel fapt divers şi mi-aş fi adus aminte. Acum e momentul să spui, se zice acolo la un moment dat; dacă aş fi recitit textul, n-aş fi uitat, aş fi ştiut când să spun că se mai poate începe şi altfel, adică şi aşa:

V. Leac, lansare/lectură Toţi sînt îngrijoraţi, Tracus Arte

va urma

Continuarea promisă (2)

Stau aşa cu capu-n căşti şi ascult Bach. Staţi liniştiţi că n-am de gând să vă explic ce-i cu marea muzică, singura care contează, care merită să fie ascultată. Nici eu nu m-aş crede. Multă vreme n-am priceput nimic din muzica lui Bach, deşi s-a chinuit şi HPB-ul cu mine, care nu-i o întreprindere oarecare. Nici acum nu ştiu dacă înţeleg ceva, sau măcar ce ar trebui, sau aşa ceva, dar ascult. Muzica asta era tot timpul undeva în jurul meu, dar a trebuit să treacă o vreme până am început să o caut şi să o ascult. Cam aşa e şi cu poezia.

Bântuie ea pe lîngă noi şi, la un moment dat, cine vrea să o înţeleagă o înţelege. Dacă vrea. De definit e greu să fie definită. DEX-ul zice aşa: POEZÍE, poezii, s. f. 1. Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivității, al rimei, al ritmului etc.

Şi cum nu prea poate fi prinsă în cuvinte, cel mai bine e să fie citită. Şi după aceea, să se vorbească despre ea. Se poate vorbi despre foarte multe lucruri, în diverse feluri.


despre direcţiile din poezia de azi




discursuri poetice




Viorel Mureşan. Despre haiku



Se poate vorbi despre o carte care stă să apară [o carte a lui Ioan Moldovan]:

va urma

Un fel de poveste (1)

După cum ştiţi, nu poţi începe oricum o poveste. Dar mai ales sunt mai multe feluri de a începe o povestire. Şi aş putea să spun mai multe, dar nu ştiu pe unde e maestrul acela. S-a rătăcit prin bibliotecă. Dacă începi într-un anume fel, sigur şi povestea va continua într-un fel anume.

Unele poveşti încep aşa:


altele aşa:

După aceea fiecare poveste va continua în felul ei. Poveştile despre poezie sunt foarte frumoase. Dar şi ea bântuie pe acolo pe unde unii se adună în numele ei.

va urma

Foto

Timişoara,  16 septembrie, Povestea vorbii [barul lui Mişu], lectură Moni Stănilă, Alexandru Vakulovski şi Gabriel Daliş

Poze din Bucureşti, 25 septembrie:

 

Bucureşti, 25 septembrie. Sala Dalles. Atelierelaţionale cu Răzvan Ţupa.  Invitat Claudiu Komartin [în alte roluri: Gabriel Daliş, SGB, Miruna Vlada]

Oradea, 6 octombrie. Institutul Blecher. Lectură Ioan Moldovan şi Viorel Mureşan. Lansare Poesis Internaţional, nr. 2

Timişoara, 8 octombrie, în barul lui Mişu, Povestea vorbii. Vernisaj. Expoziţie de desen Matyas Laszlo

 

Timişoara, 15 octombrie. Tot la Mişu [Povestea vorbii, Treboniu Laurian, 11] Lansare/lectură:  V. Leac,  Toţi sînt îngrijoraţi.