Cu siguranţă azi, la pds nu putea fi altcineva decât Radu Vancu, unul dintre absenţii motivaţi de la CTS. Îmi pare rău că nu l-am cunoscut, dar mă bucur din suflet că l-a reţinut în Sibiu exact motivul care l-a reţinut. Greu m-am hotărât asupra poeziei pe care s-o transcriu aici. Dilemele mele: Biographia litteraria sau Monstrul fericit? Elegia codului PIN sau Cel mai prost om? Până la urmă am ales:
Radu Vancu
Supravieţuirea*
Aici - numai tu, numai tu, răutatea pământului. Prietenii - cu
tâmplele strălucitoare prăbuşite pe mese, morfoliţi şi încleiaţi ca
nişte coji de seminţe. Sticlele - goale şi bosumflate ca nişte amante
convinse că nu vei divorţa nicicând de ele. Tu, cu obişnuita
beţie bavardă şi megalomană, cânţi precum Nero dezastrul Romei
lor, plângând artistul ce moare cu tine în catastrofa clară. Iar ea,
vineţie deja, coboară printre muribunzi şi nu se mai ştie cine dă
şi cine primeşte.
Tu, numai tu, trăind cu bravă răutate de parcă nimic n-ar fi.
tâmplele strălucitoare prăbuşite pe mese, morfoliţi şi încleiaţi ca
nişte coji de seminţe. Sticlele - goale şi bosumflate ca nişte amante
convinse că nu vei divorţa nicicând de ele. Tu, cu obişnuita
beţie bavardă şi megalomană, cânţi precum Nero dezastrul Romei
lor, plângând artistul ce moare cu tine în catastrofa clară. Iar ea,
vineţie deja, coboară printre muribunzi şi nu se mai ştie cine dă
şi cine primeşte.
Tu, numai tu, trăind cu bravă răutate de parcă nimic n-ar fi.
Au apărut deja câteva cronici scrise de Angelo Mitchievici, Cosmin Ciotloş [1 şi 2], Teodora Coman.
___
*poezie publicată cu acordul autorului
Posts
No comments:
Post a Comment