Andra Mateucă a fost câțiva ani membră a cenaclului Pavel Dan, în vremea în care acolo erau Cătălina George, Tudor Crețu, Adriana Tudor Gâtan, Sorin Horotan, Alexandru Potcoavă, după care o vreme, nu s-a prea mai știut ce face, dar numele ei apărea mereu atunci când se vorbea despre acea generație. Unde o mai fi, ce o mai face Andra Mateucă, astea erau întrebările. Și la un moment dat a reapărut, nu știu exact cum. Dar eu scotocesc prin rafturile unde sunt ascunse cărțile de poezie, am dat peste cartea ei, mi-a sărit în ochi titlul, „Duminica e o poză cu tine”. Andra Mateucă știe să dea titluri grozave volumelor sale. Anul trecut a revenit cu un alt volum și cu un alt tilu de ținut minte.
Se spune că un cititor de poezie e într-un fel un privilegiat, nu se poate să nu găsească într-un volum ceva ce să-i placă. Din cartea asta am ales trei texte ( sigur un alt cititor ar alege altceva, important e să citească.)
(titlul postării l-am luat dintr-un text al Andrei Mateucă, publicat intr-o antologie alcătuită de Eugen Bunaru, s-ar putea să fie din
Incognito, nu știu)