Aitch & Saddo

Imagini dintr-o expoziţie care încă mai poate fi văzută la Galeria Calina.

 

PdS 85

Era o vreme în care Aer cu diamante, Cinci şi Desant 83 apăreau în aceeaşi frază, aşa ca să se ştie, pentru luare aminte. Cu timpul parcă unii au început să le uite, într-o anchetă a celor de la Noua literatură despre volumele colective, Cinci lipsea. Au urmat apoi recentele reeditări. [aici o să apară o poveste întreagă]

Florin Iaru

Marile etaje

Iubita mea aleargă prin oraşul de muşama

de la cimitirul de fontă la morga de catifea

Ea strânge în braţe buchetele nichelate

ale instrumentelor disecţiei eşuate

În calea ei cad de la marile etaje

ale necomunicării

melancolici albaştri

îmbătrânind de urechi

în aşteptarea asfaltului

Câinelui meu îi putrezesc prin intestine

regrete canine flori de oţel şi suspine

El îşi adulmecă stăpânul absent

cu botul cu sufletul lui de convalescent

În calea lui ies peste o mie

de suflete de hârtie

trase pe asfaltul proaspăt turnat

de câte un mic animal flagelat

Iubita mea câinele meu află încet despre mine

că mă compuneam din atomi ca oricine

că sub schelăria de case

râd încă amănuntele nebuloase

iubita mea câinele meu află încet despre mine

ceea ce se vedea în cordul meu de mohor

care încă din anii cei buni

ajunsese o casă de nebuni

locuită de un măturător.

Aer cu diamante

Ea era atât de frumoasă

încât vechiul pensionar

se porni să roadă tapiţeria

scaunului pe care ea a stat.

În iarna curată, fără zăpadă

maşina uscată încercă s-o ardă.

Dar ea de mult coborâse când s-a auzit

înghiţitura.

Şoferii mestecaţi

au plâns pe volanul păpat

căci ea nu putea fi ajunsă.

În schimb era atât de frumoasă

încât şi câinii haleau

asfaltul de sub tălpile ei.

Atunci portarul îşi înghiţi decoraţiile

când ea intră în casa fără nume

iar mecanicul sparse în dinţi

cheia franceză şi cablul

ascensorului ce-o purtă

la ultimul etaj.

Paraliticul cu bene-merenti

începu să clefăie clanţa inutilă

şi broasca goală

prin care nu putea curge

un cărucior de lux.

Ei cu toţii mâncară

piciorul mansardei

ei cu toţii mâncară ţiglă

când ea urcă fâlfâind pe acoperiş

când ea nu putea fi ajunsă.

Meteorologul de pe muntele Golgota

roase timpul probabil

iar ultimul Om în Cosmos

îşi devoră capsula

când ea depăşi sistemul terestru

— Ce-ai să faci de-acuma in cer? –

au întrebat-o

cu gurile şiroind de regrete.

Dar ea era atât de frumoasă

încât a fost la fel de frumoasă

şi-n continuare.

Iar ei nu găsiră în toată

lumea largă

destule măsele

destule gâtlejuri

în care să spargă

să macine, să îndese

distanţa care creştea mereu

şi restul cuvintelor până la moarte.

 

Batista neagră

Ne-am închis într-o cameră

şi am

                   schimbat capetele între noi

şi ne-am

                   legat la ochi

                   cu o batistă neagră.

         

Hai hai

în vatra de sânge a străzii

în cartierul cu rufe

pe acoperişuri

prin cimitire după flori

în inima doamnei

în gaura cheii

                             în mă-sa de amintire

în spârcul silabelor

în tren

          pe tren

                       sub tren

                       la ora monstruoasă

                       când timpul făcea fum in tigaie

                       când un orb rătăcea sub pământ

când capetele îşi smulg cu dinţii

batista neagră.

— Am visat – spune capul blond – că mă

urcasem în tren şi părăsisem oraşul

N-aveam bilet, n-aveam inimă, nu aveam

haine sau bani

când mă-nşfăcară moartea cu naşul.

O replică dintr-un film văzut într-o seară

 Nu există niciun loc pe lume care să nu fie infernul cuiva.

 

  

Miniaturi

 Îmi e foarte greu să scriu ceva coerent, aşa că mai pun nişte fotografii tot de la un vernisaj [cel mai recent, a avut loc sâmbăta trecută, 19 mai], de la Galeria Triade. 

Jochen Fischer, Kleinste Arbeiten 

[artist plastic din Frankfurt, doar de vreun an şi jumătate a trecut la miniaturi]

O aniversare

A trecut un an de când s-a deschis Jecza Gallery [răsărită frumos lângă galeria Fundaţiei Triade]. Atunci când ar fi fost momentul, n-am scris nimic despre asta, aşa că las acum să vorbească unele fotografii făcute la vernisajele la care am fost.

Dumitru Gorzo, Eşecul sfârşitului lumii, 21 mai 2011

Roman Tolici, Nobody, 24 septembrie 2011

Vlad Ardeleanu, They Shoot Dictators, Don't They?, 24 martie 2012

PdS 84

Vreau să-i mulţumesc public lui Marius Chivu pentru că a scris şi a publicat cartea asta, pentru că a avut puterea să o facă.  Mi-a fost greu să aleg ceva pentru pds, Vântureasa de plastic fiind un volum unitar, mai bine zis un poem amplu. Acum doi ani, la Bistriţa, a citit câte ceva din volumul ăsta, aflat atunci în lucru. Înregistrarea e aici. N-am verificat dacă a  făcut sau nu modificări. 

Marius Chivu

Vântureasa de plastic

[un fragment de la pagina 14]

aştept 
doar aşteptarea a mai rămas 

încerc să-mi suspend gândurile
din subită laşitate
să rezist orelor de graţie incertă în care
dincolo de uşile batante
un Dumnezeu în halat reface lumea
pentru un singur om

dimineaţa s-a întins ca sârma ghimpată
mă târăsc în mine
sprijinit de targa stingheră aţipesc încontinuu
ca-n grădina fricii şi părăsirii

(somnul nu ştie emoţiile aşteptării)
aceasta e clipa în care
gândurile
toate gândurile se transformă în rugăciuni
ca apa în vin

[un alt fragment de la pagina 51]

numai bărbaţii au rămas întregi
în familia noastră

trei generaţii de bărbaţi stăm acum în jurul mesei
cu capul plecat cu frica în riduri
nebărbieriţi
repetând roluri deja compromise

am rămas singuri în paturi case grădini
învăţând să facem ce n-am făcut niciodată
avem grijă de femeile noastre
uităm de noi de bunăvoie
nu ne mai ascultă nimeni
nu mai avem
de cine asculta

femei străine ne aduc uneori de mâncare
dimineaţa găsim lângă patul de fier
pungi borcane caserole
ofrande ale seducţiei şi milei
femeile străine ne îmbărbătează
din compasiune din admiraţie
din dragoste subită

îngrijim morminte
cu aşternut 

(câtă aşteptare atâta moarte!)

O lansare timişoreană

De curând a apărut volumul de debut al Anei Puşcaşu, Te aştept ca pe un glonte. Ştiu că am mai zis asta, dar e bine să repet. Lansarea timişoreană a volumului a avut loc în cadrul Studentfestului. Pozele nu mi-au ieşit prea bine, aşa că pun aici doar înregistrările. 

Eugen Bunaru despre "Te aştept ca pe un glonte"

Tudor Creţu

Ana Puşcaşu citind şi câteva poezii din noul volum:

TNCP III

Îmi aduc aminte [aş zice cu nostalgie, dar ar suna prea lacrimogen, aşa că tai cuvintele acelea] de vremurile în care mă duceam şi eu la târgurile de toate felurile, mai de carte de felul lor. 

Pentru cei ce nu pot ajunge la TNCP, există transmisiuni video, realizate de Victor Potra. Din câte am văzut/auzit nu prea e public. Nu-mi dau seama: nu e mediatizat destul festivalul, publicul nu e interesat de aşa ceva, sau există o prăpastie între ceea ce îşi doreşte publicul şi ceea ce i se oferă?

Nu ştiu. Oricum din lectura din seara asta am rămas în minte cu Nichita Danilov şi al său suflet de la second hand. Mi-am adus aminte de bucuria cu care am descoperit cândva Fântânile carteziene.

PdS 83

Zilele trecute Ana Puşcaşu şi-a lansat cartea de debut. O să încarc cât de curând unele înregistrări, când voi găsi câteva momente mai liniştite. Se întâmplă multe lucruri în oraş. Azi am fost la acea lectură din parc organizată de Ariergarda, iar seara se va încheia cu un spectacol de teatru, în Piaţa Operei.

Peste o săptămână, două, trei, sper să apară şi noul volum al lui Aleksandar Stoicovici, un alt paveldanist, un poet, dar şi un om special. Trec aici un poem care a apărut prin reviste [cred că în Poesis internaţional] şi sper că va face parte şi din acest nou volum[va fi unul bilingv].

Aleksandar Stoicovici

cântec de leagăn şi de moarte                                           

acolo sus moartea nu înseamnă mai nimic

lama cuţitului se mişcă pe unghie ca pe-o bucată de săpun

şi nicio speranţă nu trece prin zidurile de văiugă

inima se chirceşte. se face măruntă cât o rândunea

căzută în grâul roşu de toamnă

moartea nu înseamnă mai nimic

într-un loc în care câinii îşi îngroapă propiile oase

dacă refuzi să vorbeşti te vei înfrăţi cu şerpii

va trebui să-ţi acoperi ţeasta cu pielea lor rece

pentru a-ţi îmbălsăma singurătatea

dacă refuzi să vorbeşti

te vei înfrăţi cu şerpii

la marginea oraşului cu mii de ferestre suntem doar noi

unul mai tăcut decât celălalt

în podul casei bunicul stă întins pe jos

cu lama cuţitului înfiptă-n spate

inima lui cât un viespar se umple de sângele morţilor

iar sângele morţilor ajunge numai la cei ce dorm

PdS 82

Când e vorba de literatură, nu prea ştiu ce se va întâmpla la StudentFest, dar ştiu sigur că joi, la ora 5 pm,  Ana Puşcaşu îşi va lansa volumul de debut, Te aştept ca pe un glonte, apărut la casa de pariuri literare. Am vrut să aleg un text din ciclul de LM-uri, dar m-am răzgândit. [Aici puteţi asculta/vedea câteva poezii din acel grupaj, citite prin septembrie 2010 la Cărtureşti, într-o ediţie a Institutului Blecher].

Ana Puşcaşu

frica nu trece

mă baţi prieteneşte pe umăr şi
nu am curajul să strig
aşa cum ar trebui frica nu trece
când din stomac îţi ies paie şi
ştii cât de aproape eşti

ai alerga de la un capăt la
altul al acoperişului într-o singură noapte şi acolo
la capăt te-ai opri bărbaţi ar ieşi
în stradă s-ar strânge în
jurul tău şi te-ar privi te-ar
obliga să tragi din ţigările lor să bei
din paharele lor şi apoi
te-ar lovi peste faţă

e ca şi cum până la inima mea s-ar fi trasat
sute de dâre subţiri de benzină şi la capătul
celălalt cineva m-ar privi în ochi

Program încărcat

Se întâmplă o grămadă de lucruri în jur. Deşi Săptămâna cafenelelor/Cafe Kultour* s-a încheiat [din câte am văzut eu, la concertele lui Eric van Osselaer publicul a stat şi pe scări, oricum nu oricine poate cânta folosind diverse legume], Timişoara Muzicală continuă. Ar mai fi: TimiShort [a fost şi o variantă mult mai scurtă, adică un festival Très Courts], StudentFest, Zilele Culturii Spaniole, Festivalul de Teatru FEST FDR. Am ratat  acum vreo două zile un vernisaj la Triade, dar în curând se va încheia tabăra de sculptură, aşa că va fi un alt vernisaj[pe lângă Piaţa 700]. Am ratat şi o lectură bilingvă a Ondinei Dietz, dar la Centrul Cultural German va veni în curând Karin Bruder [născută în Braşov, dar plecată tot în Germania]. O să fie şi o întâmplare poetică dedicată lui Tomas Tranströmer şi multe altele. De ar fi timp pentru toate ar fi bine.  Despre Gaudeamus nu zic decât: e la fel de jalnic precum Bookfestu'. 

Important: sâmbătă, de la 20.30, la Piper pe limbă sunt invitaţi Johann Lippet, William Totok, Gerhardt Csejka. Se va vorbi despre  Aktionsgruppe Banat. [Circulă şi un zvon cum că  la Tracus Arte a apărut o  ediţie nouă a antologiei Vânt potrivit până la tare].