PdS 72

De câteva ori am tot schimbat autorul, mai întâi am zis că e 15 ianuarie, ar trebui să fie Mişu. Iată-l:

Mihai Eminescu 

În zadar în colbul şcolii...

În zadar în colbul şcolii, 
Prin autori mâncaţi de molii, 
Cauţi urma frumuseţii
Şi îndemnurile vieţii,
Şi pe foile lor unse 
Cauţi taine nepătrunse 
Şi cu slovele lor strâmbe 
Ai vrea lumea să se schimbe.
Nu e carte să înveţi
Ca viaţa s-aibă preţ — 
Ci trăieşte, chinuieşte 
Şi de toate pătimeşte
Ş-ai s-auzi cum iarba creşte.

Pe urmă am zis: nu, ar trebui să fie Nora Iuga, pentru că de curând a fost ziua ei. Am ales poeziile cu care a stârnit ropote de aplauze la lectura de la penitenciarul bistriţean.

Nora Iuga

inimă albastră

vai, cu ce bărbat urât
am dansat aseară boleroul
toată noaptea l-am privit şi am tăcut
şi în zori am incendiat metroul,

ce bărbat urât oh, ce bărbat
am legat aseară-ntr-o batistă
şi pe apa morţilor l-am dat
eu dintre frivole cea mai tristă

şi acum vă zic cu jurământ
că nu am regrete nici ruşine
dar îmi pare rău că în mormânt
n-o să se mai culce el cu mine

mondo cane 

am pierdut un câine roşu
concurent la maraton
niciun câine nu e roşu
dacă n-are şi melon
poate-a fost un câine verde
cu stăpânul anonim
ce să facă-un câine verde
dacă nu-l chema selim
dar era un câine-albastru
aranjat într-un bordel
lasă câinele albastru 
c-a fugit cu charles martel
nu e niciun câine ocru
niciun câine violet
niciun câine mare socru
niciun câine capulet
numai câinele cel negru
îmbrăcat într-o livrea
stă şi-mi face semn cu ochiul
dintr-o ceaşcă de cafea.

Iar spre seară am schimbat iar, pentru că Dinu Flămând a luat Premiul Mihai Eminescu. Opera Omnia. Eu una l-aş fi preferat pe Vasile Vlad, de fapt cred că Vasile Vlad era singurul dintre cei cinci nominalizaţă care are ce căuta pe acelaşi raft cu M. Ivănescu, Gellu Naum & co. Ascultându-l însă pe Mircea Martin, m-am îmblânzit şi mi-am dat seamă că e loc sub soare pentru toată lumea. Şi vorba lui Nichita: fiecare poet ar trebui să primească măcar un premiu pentru a vedea că asta nu-l face nici mai bun, nici mai rău decât e (citatul e din memorie, sper că nu l-am schimbat prea mult).


Dinu Flămând

***

tu erai logodnica atelierelor îţi citeam
sonetele Gabrielei Mistral ne citeam
spaima pe feţe şi era o eczemă de resemnare
în inserare îmi citeai compoziţiile elevilor tăi
despre iarna în Bărăgan
ne citeam unii pe alţii şi ne iubeam
ne citeau unii alţii şi ne urau
nu înţelegeau cum eram
cum erau
eram eras erat
eternitate
a frigului ghemuit în gurile noastre

veneau zăpezile cu o lumină zgârcită
şi acopereau urâţenia lumii
iar noi aşteptam