Am stat un pic [mai mult] pe gânduri: să scriu sau nu despre cartea asta? Mi-am zis apoi că ar trebui să spun câteva cuvinte pentru că mai mult ca sigur nu vor vorbi prea mulţi despre ea. Paznicul e al treilea roman publicat de Anca Maria Mosora, primele două i-au fost şi traduse în cehă [parcă]. Eu pe primul [Arhanghelii nu mor] nu l-am citit, adică exact pe cel considerat cel mai bun [a şi luat un premiu de debut].
Nu prea-s de acord cu ce scrie pe coperta a patra şi anume că personajele sunt simple marionete, am eu senzaţia că personajele [nici nu-s numeroase] duc aici greul, nu toate, doar vreo două. Dacă în Reality Game Show importantă era povestea, aici povestea e redusă la minimum. Şi nu pot să nu spun că, intrat pe mâna unui redactor [nu e niciunul trecut pe carte], Paznicul ar fi putut fi un roman bun(icel). Aşa însă cam şchioapătă, noroc cu cele două personaje de care ziceam: preotul şi doctorul Sever Oprea. Eu una aş fi tăiat primul capitol [dă asul din mânecă] sau eventual îl risipeam undeva prin capitolul şase. Şi de corectură ar fi avut nevoie cartea asta, unele greşeli sunt inadmisibile. Am mari pretenţii de la Humanitas, pentru că e una din cele mai bune edituri.
Câteva secvenţe sunt foarte reuşite, în primul rând aceea în care preotul îşi taie hainele, dar e cam puţin. Aşa că închei aici însemnarea mea ultraşcolărească, dar ăsta e materialul avut la dispoziţie.
Nu prea-s de acord cu ce scrie pe coperta a patra şi anume că personajele sunt simple marionete, am eu senzaţia că personajele [nici nu-s numeroase] duc aici greul, nu toate, doar vreo două. Dacă în Reality Game Show importantă era povestea, aici povestea e redusă la minimum. Şi nu pot să nu spun că, intrat pe mâna unui redactor [nu e niciunul trecut pe carte], Paznicul ar fi putut fi un roman bun(icel). Aşa însă cam şchioapătă, noroc cu cele două personaje de care ziceam: preotul şi doctorul Sever Oprea. Eu una aş fi tăiat primul capitol [dă asul din mânecă] sau eventual îl risipeam undeva prin capitolul şase. Şi de corectură ar fi avut nevoie cartea asta, unele greşeli sunt inadmisibile. Am mari pretenţii de la Humanitas, pentru că e una din cele mai bune edituri.
Câteva secvenţe sunt foarte reuşite, în primul rând aceea în care preotul îşi taie hainele, dar e cam puţin. Aşa că închei aici însemnarea mea ultraşcolărească, dar ăsta e materialul avut la dispoziţie.
Posts
2 comments:
N-am citit cartea, asa ca n-am cum sa comentez substanta postarii. Dvs. chiar mai aveti naivitatea sa cititi (si sa va mirati) de ce scriu astia pe coperta a IV-a? :) In fine, imi place cand sfatuiti un autor sa mai taie din carte. Si eu am tendinta asta. Si mai salvam si padurile.
Cat despre greselile strecurate la Humanitas... ehe, am vazut (si) la editura asta niste gugumanii de mai mare dragul.
@Micawber - daca ar fi taiat din carte, ar fi salvat romanul. sincera sa fiu / cand e vorba de carti/ nu-mi pasa de paduri.
greseli apar in multe carti, de la cele mai diverse/mari edituri. din pacate :(
Post a Comment