Diverse

Tot răsfoind diverse reviste, am dat peste nenumărate anchete, nu toate legate de anul 2010. De exemplu în Verso am găsit un dosar despre presa culturală. De citit! Iar în România literară se caută răspunsuri la întrebarea: care sunt scriitorii de azi pe care îi admiraţi? În cel mai recent număr al Dilematecii se vorbeşte despre prima traducere.

Mi-am adus aminte că şi la recentul festival de Literatură şi vin s-a vorbit mult despre traducători, despre felul în care unii dintre ei pot impune un autor, despre cât de important este pentru un autor să aibă relaţii bune cu diverşi traducători. Sunt diferite cele două, ancheta şi discuţiile de la festival, pentru că-s multe feluri de traduceri, ştim asta de la Caragiale. 

De fapt eu voiam să spun că tot răsfoiesc din când în când un dicţionar special, al romanului tradus în România, aşa, să văd când a început toată povestea asta şi cum a continuat. Prima traducere e din 1794, după o versiune grecească, e vorba de Baltasar Gracyan Y Morales, Critil şi Androniu, adică primele nouă cânturi din El Criticon [roman tradus integral abia în 1975]. Se spune că mai există şi o tălmăcire din 1754, dar e rămasă în manuscris.

Dicţionarul e alcătuit de cei de la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară Sextil Puşcariu [pun pariu că 80% dintre români nu ştiu să pronunţe corect acest nume].