PdS 64

A trecut un an şi un pic de când n-a mai sunat nimeni să spună ce faci, mă, hai să vorbim despre cărţi. Nu-i plăceau prea mulţi autori români,  ştiu că îi plăcea Gherasim Luca. Dar cred că l-a citit mai mult în franceză. 

Gherasim Luca

Ritul clădirilor de ebonită

Cu coconiţe în ceasornicele balurilor interne
inime îşi desfac cadranul în patru numere,
iubirea, voal punctat cu sclipiri găsite prin stele,
aerul cloroform taie canalele minţii,
chitarele pe note de coaste, fierăstrău de mătase pe curelele
violoncelelor,
decor liniştit în gura lunii şi-a munţilor.

Fântâna din ascunzişuri bate tictacul faptelor
cu degetele vătuite pe o masă de marmură.

Frământarea a tras cărări de ebonită prin păr,
oglinzile ochilor au cuprins în pupile un punct,
faţa cu foaia turnată-n melodii a aţipit
şi gândul e răsturnat pe zbârciturile vremii.

Mi-am îngropat glasul în pulpa pământului,
râuri, mâinile s-au scris pe dealuri
şi înăbuşită e Niagara sughiţului
pe muşchii fulgilor
şi de răsunetul pereţilor ţesuţi cu vată.

Raielele poverilor au parcurs ce-au putut să parcurgă,
azi e sfârşitul unui început,
răsunetul inimii a intrat prin gura heraldului de turnuri,
şi numele editurii s-a cusut pe ultima cămaşă a sufletului.

În aşteptare

Se cam apropie târgul de carte şi deja încep să se audă zvonuri legate de diverse apariţii. Unele deja nu mai sunt zvonuri, ci ştiri.  Unele noutăţi sunt mai mult decât interesante. Eu una abia aştept să citesc cartea  despre poezia optzecistă scrisă de Mihail Vakulovski [îmi place mult şi coperta]. O să apară la Tracus Arte. Am aruncat un ochi şi peste prefaţă, o variantă prescurtată. Şi mă bucur că cei de la Humanitas au anunţat* că vor reedita Aer cu diamante. Şi în acelaşi timp îmi pare rău că nimeni nu reeditează Cinci. Oricum generaţia 80 e singura generaţie literară adevărată de după război, numai că unii încearcă să o transforme în pură generaţie biologică, aşa, ca să fie şi asta varză ca restul lumii [destul de recent în România literară s-a discutat despre generaţii de toate tipurile, n-are legătură cu optzecismul dar mă gândeam să  mă laud cu ce am mai citit]. Dar nu cred că o să le meargă, mai ales dacă apar asemenea cărţi. Abia ştept să le am în mână.

Eu oricum ţin foarte mult la optzecişti şi ori de câte ori îmi pierd încrederea în literatura română mă reîntorc la ei şi totul reintră în normal. Încă îmi aduc aminte bucuria cu care am descoperit cândva o carte şi am citit: Corpul nostru ne aparţine altfel decît un obiect şi de aceea, pentru a-l avea într-adevăr, trebuie să ştim să-l povestim corect.

-------

*doar pe facebook, de asta nu pot pune niciun link

Foto

Ieri am fost la Arad, unde are loc un festival francofon, Amifran; eu m-am dus să văd spectacolul bistriţenilor, trupa de teatru fiind condusă/comandată/coordonată [nu ştiu care verb s-ar potrivi mai bine] de Camelia Toma [scenografia: Ana Toma].

Fără legătură cu spectacolul, alte poze făcute prin teatru

şi prin împrejurimi:

În seara asta am fost în barul lui Mişu, Povestea vorbii. A fost o lectură Tudor Creţu [a citit din nou câte ceva din acele poeme live, care vor apărea cândva în volum]:

 Şi vor mai fi lecturi pe acolo, rămâne de văzut cine va mai citi.

PdS 63

Din antologia mea nu putea lipsi Cristian Simionescu, un poet despre care nu se prea vorbeşte. Niciodată nu s-a vorbit prea mult despre el, nici măcar după ce a luat premiul acela de la Botoşani. Poemele lui cele mai bune cred că sunt cele lungi, dar nu am răbdare să copiez niciunul. Citiţi-le voi.

Cristian Simionescu
***

Nu te-nşela că zbîrciturile şi fălcile
coborîte sînt lăcaşe de seninătate. Pari un bariton
scîncind ca o moronosiţă, atît de măsluită
e Vocea ta. E timpul să-ţi mărturiseşti nenorocirea:
pribegirea prin viaţa care trecu, urmărind o picătură în ocean -
poţi înnebuni dacă nu eşti copt pentru această întîlnire
cu fostele tale petreceri, evenimente şi doxe. Şterge-ţi
zeama din barbă, bătrîne! Primeneşte-te. Apără-te
de riscul de-a fi un bătrîn caraghios. Să rămîi
un bătrîn lup marin, în odaia suferinţei tale.
Cînd în singurătate, te lipeşti ghemuit
de patul tău, pune jos un cub de zahăr,
puţină miere şi odaia ta va fi populată
de furnici. Oricum, cînd sînt fiinţe vii mai multe,
noaptea-i mai puţin tragică,
încheieturile dor mai puţin.

(din Maratonul. Antologie, Timpul, 1995)
-----------

Mai trec şi două poezii care mă cam obsedează, poezii primite pe mail [Poem A Day]. Sunt din alt film, nu din cel cu pds-ul.

Anne Stevenson
Drench

You sleep with a dream of summer weather,
wake to the thrum of rain—roped down by rain.
Nothing out there but drop-heavy feathers of grass
and rainy air. The plastic table on the terrace
has shed three legs on its way to the garden fence.   
The mountains have had the sense to disappear.
It's the Celtic temperament—wind, then torrents, then remorse.
Glory rising like a curtain over distant water.
Old stonehouse, having steered us through the dark,
docks in a pool of shadow all its own.
That widening crack in the gloom is like good luck.
Luck, which neither you nor tomorrow can depend on.

de aici 

Sandra Beasley
Vocation

For six months I dealt Baccarat in a casino.
For six months I played Brahms in a mall.
For six months I arranged museum dioramas;
my hands were too small for the Paleolithic
and when they reassigned me to lichens, I quit.
I type ninety-one words per minute, all of them
Help. Yes, I speak Dewey Decimal.
I speak Russian, Latin, a smattering of Tlingit.
I can balance seven dinner plates on my arm.
All I want to do is sit on a veranda while
a hard rain falls around me. I'll file your 1099s.
I'll make love to strangers of your choice.
I'll do whatever you want, as long as I can do it
on that veranda. If it calls you, it's your calling,
right? Once I asked a broker what he loved
about his job, and he said Making a killing.
Once I asked a serial killer what made him
get up in the morning, and he said The people.

de aici

Un fragment rătăcit (3)

Se pare că mi-ar fi fost de folos maestrul acela, nu ştiu pe unde l-am rătăcit. Dacă ar fi fost pe aproape, aş fi recitit cu atenţie acel fapt divers şi mi-aş fi adus aminte. Acum e momentul să spui, se zice acolo la un moment dat; dacă aş fi recitit textul, n-aş fi uitat, aş fi ştiut când să spun că se mai poate începe şi altfel, adică şi aşa:

V. Leac, lansare/lectură Toţi sînt îngrijoraţi, Tracus Arte

va urma

Continuarea promisă (2)

Stau aşa cu capu-n căşti şi ascult Bach. Staţi liniştiţi că n-am de gând să vă explic ce-i cu marea muzică, singura care contează, care merită să fie ascultată. Nici eu nu m-aş crede. Multă vreme n-am priceput nimic din muzica lui Bach, deşi s-a chinuit şi HPB-ul cu mine, care nu-i o întreprindere oarecare. Nici acum nu ştiu dacă înţeleg ceva, sau măcar ce ar trebui, sau aşa ceva, dar ascult. Muzica asta era tot timpul undeva în jurul meu, dar a trebuit să treacă o vreme până am început să o caut şi să o ascult. Cam aşa e şi cu poezia.

Bântuie ea pe lîngă noi şi, la un moment dat, cine vrea să o înţeleagă o înţelege. Dacă vrea. De definit e greu să fie definită. DEX-ul zice aşa: POEZÍE, poezii, s. f. 1. Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivității, al rimei, al ritmului etc.

Şi cum nu prea poate fi prinsă în cuvinte, cel mai bine e să fie citită. Şi după aceea, să se vorbească despre ea. Se poate vorbi despre foarte multe lucruri, în diverse feluri.


despre direcţiile din poezia de azi




discursuri poetice




Viorel Mureşan. Despre haiku



Se poate vorbi despre o carte care stă să apară [o carte a lui Ioan Moldovan]:

va urma

Un fel de poveste (1)

După cum ştiţi, nu poţi începe oricum o poveste. Dar mai ales sunt mai multe feluri de a începe o povestire. Şi aş putea să spun mai multe, dar nu ştiu pe unde e maestrul acela. S-a rătăcit prin bibliotecă. Dacă începi într-un anume fel, sigur şi povestea va continua într-un fel anume.

Unele poveşti încep aşa:


altele aşa:

După aceea fiecare poveste va continua în felul ei. Poveştile despre poezie sunt foarte frumoase. Dar şi ea bântuie pe acolo pe unde unii se adună în numele ei.

va urma

Foto

Timişoara,  16 septembrie, Povestea vorbii [barul lui Mişu], lectură Moni Stănilă, Alexandru Vakulovski şi Gabriel Daliş

Poze din Bucureşti, 25 septembrie:

 

Bucureşti, 25 septembrie. Sala Dalles. Atelierelaţionale cu Răzvan Ţupa.  Invitat Claudiu Komartin [în alte roluri: Gabriel Daliş, SGB, Miruna Vlada]

Oradea, 6 octombrie. Institutul Blecher. Lectură Ioan Moldovan şi Viorel Mureşan. Lansare Poesis Internaţional, nr. 2

Timişoara, 8 octombrie, în barul lui Mişu, Povestea vorbii. Vernisaj. Expoziţie de desen Matyas Laszlo

 

Timişoara, 15 octombrie. Tot la Mişu [Povestea vorbii, Treboniu Laurian, 11] Lansare/lectură:  V. Leac,  Toţi sînt îngrijoraţi.

PdS 62

Tot răsfoind antologia asta numită pds, am văzut că am fost nedreaptă cu câteva poeme la care ţin mult de tot. Bogdan Ghiu a mai fost la pds, dar nu ştiu de ce atunci am ales anumite poeme şi nu altele. Aşa că azi o să le fac dreptate celor nedreptăţite atunci. Tot în Cinci au fost publicate şi acestea. 

Bogdan Ghiu
Prolog în carte

Nu ştiu cui seamănă aceste rînduri,
dar uite că iar vin să se întindă,
să se aşeze, să stea,
s-adoarmă şi să se arate
cu burţile lăsate, cu gurile căscate.
Transparenţa şi înălţimea le-au obosit -
prea multe lucruri au fost prin ele
şi folosite.
Au venit să se aşeze pe foaia albă şi tare
şi să inducă lumea în eroare.

Poem[1]

Prea mult loc
gol pentru
un
singur
poem.

Şi s-ar putea să nu se întîmple nimic,
poemul e scurt...

***

Lumea scurgîndu-se subţire       Lumea scurgîndu-se

dintr-un poem etanş,                    subţire

frigorific.                                         prin colţul

                                                         gurii.

--------

[1] Teama poemelor de a sta singure.

Poem

Poemele precedente
nu sînt decît calea
pînă la acest poem.

Poem

Aş vrea să urlu
şi
să  port un titlu.

Reviste

În alte vremuri blogul ăsta ar fi arătat altfel, aş fi scris despre concerte, lansări, vernisaje şi alte întâmplări la care am fost. Aş fi scris şi despre unele cărţi, măcar despre Drumul lui Cormac McCarthy şi Comedia umană a lui William Saroyan. Dar vremurile-s cele care sunt, iar eu nu prea mai scriu din diverse motive. Cum nici acum nu am de gând să povestesc mare lucru, o să las filmările pe care le-am făcut să spună povestea cum ştiu ele mai bine. Azi despre reviste.

Ioan Moldovan despre Zilele Revistei Familia [înregistrare făcută la Oradea, în 6 octombrie, când a avut loc o nouă ediţia a Institutului Blecher].

Ioan Moldovan despre Echinox

Dumitru Păcuraru şi Claudiu Komartin povestind câte ceva despre Poesis Internaţional

Claudiu Komartin despre Radmila Lazić, prezentă în numărul 2 din Poesis Internaţional, cu poezii, dar şi cu un interviu [ înregistrare făcută în 25 septembrie, Atelierelaţionale cu Răzvan Ţupa]

Câteva cuvinte şi despre Vasile Vlad [detalii în Poesis Internaţional, nr.1]

Se întâmplă vineri

Mâine au loc mai multe lansări/lecturi/diverse. Puteţi alege oraşul/autorul dorit. Iată oferta (parţială):

Cluj

Vineri, 15 octombrie 2010, ora 19:00, la Librăria Cărtureşti din Cluj (Iulius Mall) are loc lansarea volumului Ţinuturile sudului de Andra Rotaru, Editura Paralela 45, 2010. La lansare vor prezenta volumul Alex. Goldiş şi Vali Derevlean. Vor urma o lectură şi un dialog cu publicul.

„Andra Rotaru este, în momentul de faţă, prima promisiune cu adevărat împlinită a generaţiei sale.”, a scris Liviu Antonesei în “Observator Cultural”, iunie 2010.

„Poezia Andrei Rotaru este mai aproape de şaptezecism decât de congenerii săi sau de predecesorii imediaţi. Unele versuri par extrase dintr-un posibil volum al unui Virgil Mazilescu adus la zi.”, a scris Horia Gârbea în “Săptămâna Financiară,” august 2010.

Ţinuturile Sudului au o forţă implozivă, care se năruie în interior, cumva suicidar-inutil, dar fără să dramatizeze, ca într-o poveste de dragoste japoneză. Mie cel puţin “Ţinuturile sudului” mi-a lăsat un „gust” amărui de Kawabata dintr-un “Stol de păsări albe.” , a scris Raluca Dună în România Literară, nr.29/2010.

Sîngeorz Băi

Vineri, 15 octombrie 2010, începând cu ora 18.00, la Muzeul de Artă Comparată din Sîngeorz-Băi vă invită la o nouă ediţie a programului Formă şi dialog. Evenimentul va cuprinde vernisajul unei expoziţii de grup, la Galeria Raku25 şi o întâlnire cu Marius Chivu, redactor-editor la revistele de cultură Dilema Veche şi Dilemateca.

Expoziţia, intitulată (ironic-ludic ) LipSüs cuprinde lucrări semnate de şase tineri artişti plastici: Tolgyi Andreea, Ştefan Radu Creţu, Mândru Carolina, Eliza Clara Labancz, Creţu Lavinia şi Emil Cassian-Dumitraş. Cel din urmă este şi curatorul expoziţiei, cel care a reuşit să orchestreze acest demers artist colectiv.

Marius Chivu (...) va prezenta revistele Dilema Veche şi Dilemateca (...), vom discuta despre ultimele tendinţe în literatură, despre cinematografie şi la finalul serii vom avea ocazia extrem de rară de a-l asculta citind poeme din creaţia proprie.

Timişoara

La ora 12, la Orizont, e o întâlnire specială cu Livius Ciocârlie, iar seara, de la 7, în barul lui Mişu, V. Leac îşi va lansa cel mai nou volum, Toţi sînt îngrijoraţi.

"you finally found all your courage to let it all go"

lyrics here

PdS 61

Azi doar poezia, povestea poate va urma mâine, sau poate nu va fi nicio poveste, poate va fi tot o poezie, sau poate nu va fi nici ea.

Marius Robescu
Poveste de la ultimul etaj

Pe distanţa a nouă etaje
oamenii îşi bat cuie în pereţi
încăpăţînat, ritmic,
cu adversitatea stupidă a păsărilor
lovind cu pliscul

la ultimul etaj e mai multă linişte

aici zgomotele parvin numai
de jos în sus
asemenea pietrelor zvîrlite de copii
într-un aerostat
ce trece lin, întîmplător, deasupra

tocmai că la ultimul etaj locuiesc eu

dacă aş vrea aş putea
să înteţesc flacăra gazului
(care umflă balonul
care se înalţă datorită aerului cald
care e mai uşor decât aerul rece)

dar îmi amintesc o întîmplare
spusă (citită?) de altcineva altcîndva:
în amurg
vînzătorul de baloane surîzînd aiurit 
începe să zboare pleşuv deasupra oraşului.

Revenirea pds-ului, adică pds 60

Am fost plecată cam o săptămână şi ceva, dar am făcut o greşeală pe care nu mai am de gând să o repet: am pornit la drum fără cele 2-3 cărţi de poezie de care nu mă prea despart. Desigur erau cărţi în casele prietenilor mei, pe acolo, pe unde am fost, dar m-a ajutat şi antologia asta care se ascunde sub numele de PdS. Şi tocmai de asta am de gând să o continui. Azi un poem publicat în Poesis Internaţional, în primul număr. 

Ionel Ciupureanu

Prin mine undeva

Fii liniştit nu te grăbi să plângi
nu-ţi trebuie nimic şi nu te grăbi

în prostia ta nu te gândi la moarte
cum ştii aş vrea şi eu să mor

doar păsări negre se văd
pe cerul negru

în tine tăcurăm toţi
şi după tine plânserăm

va plânge şi îngerul tău că-i trup
e înger să-şi plângă durerea

m-aş vrea eu însumi
după chipul lor să plâng

prin mine undeva.