S-au mirat unii că n-am început cu Mariana Marin. Eu mă gândeam să o las mai la urmă, să am timp să aleg o poezie. N-am reuşit, din diverse motive. Şi, orice aş face, nu pot să aleg o singură poezie, aşa că şi azi o să fie tot un fel de poet de sâmbătă. Mai găsiţi aici fotocopiate nşite pagini din cartea mea de suflet [un răspuns la o leapşă mai veche].
Lipsesc anumite versuri din poeziile astea*, poate stârnesc anumite curiozităţi şi îi căutaţi cărţile. Pentru că [nu ştiu de ce] e încă o poetă prea puţin citită/cunoscută în afara lumii literare.
Mariana Marin
Zece mii de spânzurători
Te uiţi într-o zi prostit
la propria ta viaţă.
Îi mai retuşezi o mână,
Îi mai aşezi o grimasă
sub aşternuturi de care nimeni nu ştie.
Îi mai torni un ghinion în pahar.
Luciditatea n-ar trebui să ne apuce aşa,
în văzul chior al lumii.
Ar trebui să fim mai atenţi
cu scheletul nostru secret
[..]
Dar cine să ştie ce ne face mai bine!
Să stau şi eu
şi să mă holbez la propria viaţă.
E tot un fel de anestezie şi asta,
dar mai altfel decât celelalte.
[...]
În copilărie, obişnuiam să trag cu urechea
la tot ce era interzis
- metodă profilactică pentru o maturitate uşoară.
Azi adun informaţii despre o bătrâneţe sumară
care a început să-mi crească în palmă.
Până şi zece mii de spânzurători
înălţate de-a lungul marilor literaturi
ar fi mai puţin înfricoşătoare
decât ceea ce mi-e dat să aud.
[...]
Te uiţi într-o zi prostit
la propria ta viaţă.
Îi mai retuşezi o mână,
Îi mai aşezi o grimasă
sub aşternuturi de care nimeni nu ştie.
Îi mai torni un ghinion în pahar.
Luciditatea n-ar trebui să ne apuce aşa,
în văzul chior al lumii.
Ar trebui să fim mai atenţi
cu scheletul nostru secret
[..]
Dar cine să ştie ce ne face mai bine!
Să stau şi eu
şi să mă holbez la propria viaţă.
E tot un fel de anestezie şi asta,
dar mai altfel decât celelalte.
[...]
În copilărie, obişnuiam să trag cu urechea
la tot ce era interzis
- metodă profilactică pentru o maturitate uşoară.
Azi adun informaţii despre o bătrâneţe sumară
care a început să-mi crească în palmă.
Până şi zece mii de spânzurători
înălţate de-a lungul marilor literaturi
ar fi mai puţin înfricoşătoare
decât ceea ce mi-e dat să aud.
[...]
(din volumul Mutilarea artistului la tinereţe, 1999)
Elegie XIX
Închisoare vie,
cât de puţin semeni tu cu ceea ce se vede!
Dar cum să te poţi despărţi de păpuşa dezastrului
când de atâtea ori i-ai cântat în nopţile ultimilor ani,
de atâtea ori te-a cutremurat atingerea cartonului ceruit.
Rânjetul de beţivă şi mătasea ochilor
îţi mai stau şi azi în braţe.
Cum să poţi spune că nu ştii nimic
despre împunsătura din inimă,
despre rumeguşul jilav al dimineţilor
când încă erai,
când încă te încăpăţânai să fii.
[...]
Şi tocmai de aceea
cum să te poţi despărţi de ceea ce eşti,
de ceea ce te încăpăţânezi să rămâi
şi strânsă/cu atâta trudă/
în această închisoare vie
din care, privindu-te,
atât de puţin semeni cu ceea ce se vede.
(din Atelierele 1980-1984)
_____
* pentru că:
Există şi disperare şi joc
în ceea ce nu-ţi spun.
* pentru că:
Există şi disperare şi joc
în ceea ce nu-ţi spun.
(din Scrisorile către Emil, vol. Atelierele)
Posts
8 comments:
Te invidiez foarte tare pentru cartea ta de suflet :)
Mi-e cam teamă să citesc-recitesc din M.M. - cred că aş afla că nu mai sînt în stare să mai ”uit prostit” la propria mea viaţă, darmite să mă holbez - am îmbătrînit, nu mai am tensiunea poetică requise.
Să ştii că încep să cred în lettrisme - Paul Georgescu zicea că poezia română modernă începe cu un A şi trei de B. Alfabetul e şi el, în România, bolnav de excepţionalism - de la interbelicii A şi B sare, la optzecişti, direct la M - Muşina, Mariana Marin, Mureşan (şi, forţând doar puţin, Mircea - Cărtărescu, bineînţeles). La nouăzecişti sunt un N şi trei de P - Nimigean, Popescu (Cristi & Simona), (Es.) Pop, Panţa. La douămiişti revine la K: Komartin, Khasis, Koman. Sunt curios care va fi generaţia Q-ului :)
Acum, lăsând gluma la o parte - Mariana Marin e teribilă. Pe lângă poemele ei, aproape orice alt poet optzecist pare frivol. Până şi tragicul Stratan pare uneori mozartian pe lângă ea.
@Alexandru- uneori si eu ma invidiez pt ea :)))
pt a-i citi poezia trebuie curaj; dar merita!
si sper ca ma mai pasuiesti cu leapsa aceea, trebuie sa ma gandesc
@Radu Vancu - uite asa ajungem la vorba lui Cistelecan: poezia se citeste pe litere :)
@White Noise: Stai liniştită, Luiza nu ne-a dat niciun deadline la erotoleapşă. Mă bucur că o să răspunzi şi tu.
(dar cînd o să se-ntoarcă din vacanţa academică, trebuie să găsească antologia gata, adunată, corectată, bună de tipar, cu cuvînt înainte, cuvînt înapoi, note. şi campania de publicitate pregătită):)
Ciste'... dammit... :))))) Inca nu pot sa cred ca omul asta care ma place atat de mult e atat de renumit in lumea literara. :))))
Mi-a placut mult a doua poezie.
@Alexandru - sper sa-mi fac timp, vreau sa caut un fragment anume
@Roxa- din prima am taiat multicel, iar aIIa e una din marile mele favorite.
salutari lui Cis :)
si eu m-am bucurat sa citesc cele 2 poezii de Mariana Marin. tocmai m-am intors dupa doua saptamini de vacanta in Bucuresti cu geamantanul plin de carti de poezie:-)) Regretul meu teribil e ca nu am mai gasit "Zestrea de aur", cartea fiind epuizata. Ii invidiez pe toti norocosii care o au in biblioteca:-)
@raluca - poate se va reedita candva. e o poeta minunata.
Post a Comment