Sâmbătă a fost zi plină la Alba. Pentru că am promis că mai povestesc, mai povestesc. Şi pe un blog serios ca acesta, povestea nu poate continua decât cu istoria celui mai important moment: meciul. Trebuie spus de la început că echipa noastră a fost favorizată din start: i s-a pus la dispoziţie un microbuz pentru a ajunge la stadion. Echipa gazdă s-a descurcat cum a putut. Eu m-am dus şi-am venit [că n-am fost abandonaţi acolo, în ciuda celor întâmplate] într-o maşină condusă de un atacant al gazdelor.
Dacă la dus întrebările au fost banale, de tipul de unde sunteţi, cum vi se pare oraşul, la întoarcere s-a trecut la lucruri serioase: dar voi câţi eraţi pe teren? Mărturisesc că n-am putut da un răspuns clar. De fapt, n-a fost nimic foarte clar acolo, nici pozele n-au ieşit prea clare, dar putem da vina pe sistemul de iluminare, pentru altele putem da vina pe gazon [artificial, de fapt]. Dar pentru cu totul altele nu putem da vina pe nimeni, pentru că arbitru n-am avut.
Ştiu doar că n-am respectat indicaţiile antrenorului care spusese clar: dacă situaţia o va cere, spre final intră în teren toată lumea, rezerve, galerie, toată lumea! N-am făcut ce ni s-a spus, aşa că, la final, după cum aţi aflat, antrenorul şi-a prezentat demisia. [Şi unii jucători s-au autopedepsit, revenind pe jos la hotel.]
Miruna Vlada regretă anumite metode folosite pentru a distrage atenţia portarului advers. Eu regret doar că n-am putut să-i fac o poză în secunda în care i-am spus cât e scorul. Noi tot încercam să-l ţinem de vorbă [şi altele], aşa că ne-a întrebat la un moment dat: da' de fapt cât e scorul, după care a rămas mască: nu se poate! câââââât????? Nu ştiu cum s-o fi simţit, adică el ştia că nu prea trecuse mingea de el şi noi [adică toată tribuna] ziceam altceva. Dar am fost nişte doamne, am zis că-i 8-7 pentru ei.
Până la urmă echipa noastră a dat 4 goluri: Nicu [cameramanu'] şi Komartin câte 1 şi Marius Miheţ 2. În condiţiile astea nici nu mai contează câte a primit. Dar să ştiţi că nici la ei lucrurile n-au fost mai clare, teoretic ar fi trebuit să fie o echipă a jurnaliştilor şi-n final a venit una care se antrenează săptămânal, cel puţin o oră.
Până la urmă echipa noastră a dat 4 goluri: Nicu [cameramanu'] şi Komartin câte 1 şi Marius Miheţ 2. În condiţiile astea nici nu mai contează câte a primit. Dar să ştiţi că nici la ei lucrurile n-au fost mai clare, teoretic ar fi trebuit să fie o echipă a jurnaliştilor şi-n final a venit una care se antrenează săptămânal, cel puţin o oră.
No comments:
Post a Comment