Reviste bis

Cum bine zicea Murphy, nimic nu se îmbunătăţeşte cu vârsta, dar să nu vă gândiţi la prostii, eu mă refer la memorie. Mi-am tot propus să zic de reviste şi să zic de anumite lucruri, dar am scris eu şi tot am uitat câte ceva din cele importante. [Şi acum s-ar putea să uit diverse, pentru că de câteva zile tot vreau să ascult Metallica: Death Magnetic, am descărcat şi câteva albume mai vechi –Slayer, Pearl Jam şi muzica din Amelitza- şi cam stau la rând Ulrich şi ai lui. Scriu eu aici, dar mintea e acolo, câtă mai e.]

Când am zis de noua literatură, voiam să zic şi despre pagina Simonei Popescu apărută pe myspace; nu şi-a încălcat promisiunea, aceea de a nu-şi face blog, asta-i o pagina făcută de suporteri. [Tot aşa există şi un blog dedicat lui Radu Petrescu.] Şi mă întrebam când o să apară Rubik-ul, mai ales că într-un interviu dat celor de la Noua Revistă Vorbită zicea că prin august apare.

Şi dacă tot am zis de NRV, emisiunea Adelei Greceanu*, pot să întreb când se actualizează site-ul? Că aş vrea să citesc nişte cronici auzite parţial şi să ascult în linişte nişte interviuri [cele cu Nora Iuga, Adriana Babeţi & Robert Şerban, în primul rând]. Şi sigur Zaza ar vrea să ştie ce frumos a fost bârfită într-un editorial [cel de azi fiind despre articolele lui Paul Cernat, despre care-a scris şi Luciat, că a fost şi amintită printre combatanţi].

În emisiunea de azi, Veronica D. Niculescu a zis câte ceva despre cartea ei de proză scurtă, Orchestra portocalie, apărută recent şi mi-a plăcut cum a zis că-i scrisă din suflet, dar construită inginereşte. Şi dacă tot m-am apucat să vă povestesc emisiunea, o să mai spun că a fost şi-o intervenţie a lui Ovidiu Şimonca, în care a prezentat proiectul cel mai nou al Observatorului Cultural, cel cu traducerile. Dar a mai zis ceva mult mai interesant. După ce s-a discutat despre scriitorii români care încep să fie traduşi în diverse ţări, despre prezenţa lor la diverse târguri de carte, mai mari sau mai mici, s-a pus întrebarea cât e de bine reprezentată/promovată literatura română în ţară.

La capitolul ăsta eu zic aşa: în afară de câteva edituri şi vreo 2-3 reviste, restul lumii nu dă nici 2 bani pe cititor, altfel ar încerca să ajungă la el. Eu una am încercat să dau de urma unor cărţi, dar editorii au alte treburi. M-am bucurat să descopăr că o să apară la Cartea Românească romanul Tatianei Dragomir, premiat deja de Uniunea Scriitorilor, chiar sunt foarte curioasă, că editura aia din Cluj nu s-a gândit să şi distribuie cartea, cei de acolo nu se ocupă cu chestii atât de compromiţătoare.

Iar n-am zis tot ce-mi propusesem la început. Mai zic doar: aici găsiţi toate cărţile propuse la diverse premii în Franţa.

Later edit: interviu cu Attila Bartis, în Contrafort.

_________

*E în mine o femeie cu coarne. Şi tot ea e tristeţea. Ce/perversă e frica! Ce de chipuri are! Ptiu! Dar îi întorc spatele./ Femeile de multe ori sunt groaznice. Seva lor a fost pervertită şi pute./E prima oară când mă simt dincolo de femeie./[…] Femeia din mine nu doarme. Se poate transforma într-o bestie / căci e vicleană. Şi-mi poate fura învăţătura ca să-şi satisfacă orgoliul.[…] Pe femeie trebuie s-o adun din toate colţurile fiinţei mele în /care şi-a împrăştiat firea şi s-o aşez într-un loc, să o pot stăpâni. […]Ar fi trebuit să stăm mai mult timp împreună, ca să vedem/ pe unde e nenorocitul acela de adevăr. [culese din Înţelegerea drept în inimă, Adela Greceanu]