De ce-o fi greu să admirăm?

Eu chiar am mult de lucru, dar mă ţine Turnavitu’ [vedea-te-aş pâlnie!] de vorbă şi-n loc să fac ce trebuie, iar scriu aici. Adevărul e că am şi eu partea mea de vină. Am primit o leapşă acum o lună şi-am zis atunci cam aşa: dacă n-ar fi vreo 2-3 scriitori, aş putea spune că nu mai am nicio legătură cu ţara asta.

De fapt, voiam să spun că, deşi locuiesc aici, mă închid în carapacea mea şi refuz să am de-a face cu realitatea românească, de care nu mai îmi pasă, pe zi ce trece am tot mai puţine legături cu ea. Speranţele de care zice el nu le mai am de mult timp. În fine, trec peste toate cele politice, peste speranţele spulberate şi mă întorc la scriitori, la cei 2-3 de care spuneam. Atunci când citesc ce-au scris ei, cei 2-3, sunt singurele momente în care mă bucur că lucrurile stau aşa, că le pot citi cărţile fără să am nevoie de intermediar, că pot citi aproape instantaneu tot ce publică, pentru că le caut TOATE cărţile şi cum dau de una, toate celelalte devin secundare.

Isuciu, pe blogul lui, ne invită să spunem cum ar arăta în viziunea noastră clasamentul primilor trei scriitori români şi începe aşa: Cineva a spus că ar pleca din ţara dacă n-ar exista trei scriitori români în viaţa care-i întreţin toate speranţele. Doar trei. Imi pare rău că nu i-a numit.

N-am înţeles dacă trebuia să scriu care ar fi cei mai buni 3 scriitori, pe urmă m-am lămurit că ar fi vorba de cei 3 pe care-i admir eu. Cu gândul mai mult la ce am spus eu acum o lună şi mai bine, i-am numit în viteză, într-un comentariu, pe Agopian, Claudiu Komartin, Ruxandra Novac. Şi am mai zis: nu e un top, nu-s cei mai buni scriitori in viaţă. n-am timp sa intru in detalii, dar poate o sa explic cândva. Mi-era teamă că ar fi trebuit să fac un clasament cu aer academic, sau aşa ceva.

Pe urmă am mai intervenit în discuţie, pentru a spulbera nişte neînţelegeri legate de ţărişoara: eu exact la asta m-am gândit, la legături de profunzime, nu de suprafaţă, cu un simplu spaţiu geografic; şi am mai zis: pentru mine Agopian este cel mai bun prozator român în viaţă, iar Komartin & Ruxandra Novac sunt printre cei mai buni poeţi pe care-i avem.

Nu retractez nici un nume, primii doi au şi mai multe cărţi publicate, aşa că probabil unii vor înţelege de ce i-am ales. Alţii se vor supăra foarte tare, desigur. Mai ales un nume îi va înfuria în mod deosebit. Simt că am fost un pic nedreaptă cu Mircea Cărtărescu, pentru că şi în cazul lui reacţionez la fel: fug la librărie cum aud că i-a mai apărut o carte, doar am fost şi ironizată pentru asta.

Dar primii trei sunt totuşi categorie specială, pentru că dau cadou cărţi de-ale lor cu mesajul: pe asta TREBUIE să o citeşti.

Era o vreme în care cumpăram Caţavencu doar să văd ce mai scrie Agopian. Şi pentru că nimeni nu i-a reeditat prima carte, Ziua mâniei, mi-am făcut o copie xerox. Şi o să zic de câte ori va fi nevoie, că poate conving pe cineva: Citiţi Tache de catifea, Sara, Tobit! Citiţi Tache de catifea, Sara, Tobit! Citiţi Tache de catifea, Sara, Tobit! Citiţi Tache de catifea, Sara, Tobit!