icr, lecturi, criterii

Sâmbăta care tocmai a trecut, invitatul lui Robert Şerban a fost Dorian Branea, şeful ICR-ului varşovian. Am reţinut unele idei din tot ce-a zis. Mai întâi că polonezii n-ar invita un român la cină, asta ar fi concluzia unui sondaj făcut de un mare cotidian de-al lor.

Trecând la lucruri mai vesele, o să spun că cel mai mult s-a povestit despre ce fac ei pe acolo, cum au pornit de la zero. S-a vorbit mult despre diversele traduceri pe care icr-ul le subvenţionează, s-a povestit despre diversele lecturi organizate. La capitolul ultim au început să mişte cam toate institutele culturale româneşti.

Nu demult au fost unii la Praga, în aprilie, şi mai pleacă alţi norocoşi în curând tot acolo. Recent, în Suplimentul de Cultură a apărut un articol despre poeţii plecaţi la New York, despre prima prezenţă, mai mult sau mai puţin consistentă, a poeziei române contemporane la NY. Cum s-au descurcat aflaţi de pe blogul frumos numit Scriitori români, dar şi din cele scrise de RăzvanŢupa.[despre prima lectură aici , cu o scurtă completare aici; şi despre lectura de la ICR NY aici.]

Au apărut şi polemicile, s-au pus în discuţie criteriile de selecţie ale celor care pleacă. Unele nume m-au mirat şi pe mine, şi de la absenţi şi de la cei norocoşi. Nu ştiu cum o fi prin alte părţi, dar Dorian Branea spunea că pentru Varşovia sunt selectaţi autorii care au o anumită cotă naţională. El citeşte foarte multă presă literară românească, pentru a vedea care-s autorii consideraţi valoroşi de critică, dar şi de breaslă, încercând să facă un fel de top. Şi pentru că e greu să vinzi literatură română, s-a gândit să înceapă cu poezia, care doar pare imposibil de vândut; de aceea va fi în mod special promovată la Târgul de Carte de la Varşovia. Tot despre spectacolul varşovian al poeziei româneşti povesteşte şi Răzvan Ţupa.