Friday, May 2, 2008

De ce-o fi greu să admirăm?

Eu chiar am mult de lucru, dar mă ţine Turnavitu’ [vedea-te-aş pâlnie!] de vorbă şi-n loc să fac ce trebuie, iar scriu aici. Adevărul e că am şi eu partea mea de vină. Am primit o leapşă acum o lună şi-am zis atunci cam aşa: dacă n-ar fi vreo 2-3 scriitori, aş putea spune că nu mai am nicio legătură cu ţara asta.
De fapt, voiam să spun că, deşi locuiesc aici, mă închid în carapacea mea şi refuz să am de-a face cu realitatea românească, de care nu mai îmi pasă, pe zi ce trece am tot mai puţine legături cu ea. Speranţele de care zice el nu le mai am de mult timp. În fine, trec peste toate cele politice, peste speranţele spulberate şi mă întorc la scriitori, la cei 2-3 de care spuneam. Atunci când citesc ce-au scris ei, cei 2-3, sunt singurele momente în care mă bucur că lucrurile stau aşa, că le pot citi cărţile fără să am nevoie de intermediar, că pot citi aproape instantaneu tot ce publică, pentru că le caut TOATE cărţile şi cum dau de una, toate celelalte devin secundare.
Isuciu, pe blogul lui, ne invită să spunem cum ar arăta în viziunea noastră clasamentul primilor trei scriitori români şi începe aşa: Cineva a spus că ar pleca din ţara dacă n-ar exista trei scriitori români în viaţa care-i întreţin toate speranţele. Doar trei. Imi pare rău că nu i-a numit.
N-am înţeles dacă trebuia să scriu care ar fi cei mai buni 3 scriitori, pe urmă m-am lămurit că ar fi vorba de cei 3 pe care-i admir eu. Cu gândul mai mult la ce am spus eu acum o lună şi mai bine, i-am numit în viteză, într-un comentariu, pe Agopian, Claudiu Komartin, Ruxandra Novac. Şi am mai zis: nu e un top, nu-s cei mai buni scriitori in viaţă. n-am timp sa intru in detalii, dar poate o sa explic cândva. Mi-era teamă că ar fi trebuit să fac un clasament cu aer academic, sau aşa ceva.
Pe urmă am mai intervenit în discuţie, pentru a spulbera nişte neînţelegeri legate de ţărişoara: eu exact la asta m-am gândit, la legături de profunzime, nu de suprafaţă, cu un simplu spaţiu geografic; şi am mai zis: pentru mine Agopian este cel mai bun prozator român în viaţă, iar Komartin & Ruxandra Novac sunt printre cei mai buni poeţi pe care-i avem.
Nu retractez nici un nume, primii doi au şi mai multe cărţi publicate, aşa că probabil unii vor înţelege de ce i-am ales. Alţii se vor supăra foarte tare, desigur. Mai ales un nume îi va înfuria în mod deosebit. Simt că am fost un pic nedreaptă cu Mircea Cărtărescu, pentru că şi în cazul lui reacţionez la fel: fug la librărie cum aud că i-a mai apărut o carte, doar am fost şi ironizată pentru asta.
Dar primii trei sunt totuşi categorie specială, pentru că dau cadou cărţi de-ale lor cu mesajul: pe asta TREBUIE să o citeşti.
Era o vreme în care cumpăram Caţavencu doar să văd ce mai scrie Agopian. Şi pentru că nimeni nu i-a reeditat prima carte, Ziua mâniei, mi-am făcut o copie xerox. Şi o să zic de câte ori va fi nevoie, că poate conving pe cineva: Citiţi Tache de catifea, Sara, Tobit! Citiţi Tache de catifea, Sara, Tobit! Citiţi Tache de catifea, Sara, Tobit! Citiţi Tache de catifea, Sara, Tobit!

6 comments:

Anonymous said...

Puteai sa-mi zici ventilator, ca asta era Turnavitu in microromanul lui Urmuz, Ismail si Turnavitu. Iti multumesc ca ti-ai facut timp sa-ti detaliezi opinia si nu-mi spun parerea mea ca abia de aici incolo ar putea incepe o polemica si spui ca nu ai vreme. Oricum, e foarte interesant ceea ce ai scris!

white noise said...

@isuciu- numai titlul mi l-am amintit, la ora aia :-)
poti sa zici despre scriitori, dar pe alte subiecte te rog sa nu polemizam, ca blogul e despre carti.
timp mult n-am, dar cand e vorba de cei 2-3 scriitori sunt de-a dreptul maniaca :-)))))))

Anonymous said...

Ei, Romania are multe lucruri valoroase (desi de obicei sunt ascunse sub mormane de gunoi!). Daca spun Romania nu ma gandesc numai la cei dragi ai mei, dar ma gandesc aproape simultan la Brancusi, Eliade, Eugen Ionescu, Nadia Comaneci, Paul Goma, Monica Lovinescu... si multi altii care ne-au deschis usa in fata lumii, prin arta, talent, frumusete.

white noise said...

@ligia- or fi si lucruri frumoase, dar mai niciunul care sa m-ajute sa traiesc in prezent. cei de care spui tu au cam plecat.n-are sens sa polemizam, imi vine sa spun ca Mariana Marin: "eu sint o poeta de stinga/pentru ca de la stinga vine sentimentul ca sint sufocata de mizerie". eu nu-s poeta, dar sufocarea exista. din toate partile.

Anonymous said...

@white noise : Iti inteleg foarte bine sentimentele, am simtit si eu sufocarea de care vorbesti. Pana la urma trebuie doar sa cautam locul care ni se potriveste cel mai bine si unde putem scoate/ exterioriza (prin traire sau scris) ce e mai bun din noi.

white noise said...

@ligia- of, e greu.dar la studentfest va fi foarte bine.