Am intrat şi eu în rândul lumii dar, sinceră să fiu, puteam să m-abţin, mi-ar fi fost mult mai bine. Finally am citit şi io un Houellebecq, mai precis Platforma; şi mi-am adus aminte brusc [nu chiar brusc, aşa după vreo 2-3 pagini] de ce nu pun eu mâna pe franţuji, p'ăştia ultracontemporani, because pe Flaubert, Marguerite Yourcenar & co nu mă voi supăra niciodată.
Ce-am învăţat din ce-am citit? Am învăţat cum se scrie o carte de succes:
reţeta 1: se iau reviste glossy, care au din toate câte puţin, se studiază bine, se amestecă, se scrie o carte după formula dovedită magică, şi gata; dacă pare prea simplu se încearcă altă reţeta, de fapt e tot aia doar pare cool, vroiam să spun cultă.
reţeta 2: avem nevoie de o carte de educaţie sexuală, filme xxl, un ghid de călătorie, nişte chestii despre afaceri, mult cinism, mult de tot încât să pară că noi l-am inventat, se amestecă bine, se adaugă condimente, după gust, adică nişte bombe, lacrimi, discuţii despre un bestseller, două, câte ceva de stânga, se bagă la cuptor până se rumeneşte-un pic şi gata, o vindem pe post de trufanda.
Houellebecq ăsta pune diagnostice societăţii contemporane, o judecă fără milă, sunt de acord, dar nu văd care-i legătura cu literatura. Ar fi putut avea foarte multe legături cu literatura dacă şi-ar fi bătut capul cu cele literare. Dacă ar fi tăiat primele două părţi şi scria doar povestea lui Michel, după moartea lui Valerie, ar fi fost mult mai bine. Pentru că viaţa se rezumă la o filozofie de doi bani, putem să ne dăm cu capul de toţi pereţii, până la urmă contează cu adevărat doar iubirea şi moartea.
Când găseşte filonul potrivit, Houellebecq se plictiseşte brusc şi închide taraba.
Michel Houellebecq, Platforma, traducere de Emanoil Marcu, Polirom, 2003
23 comments:
of, mie imi plac francezii. poate nu te superi definitiv pe ei. considera-i niste copii zapaciti dar creativi.
@puck - nu m-am suparat foarte definitiv, ca uite Claudel am citit[am si scris despre], o sa mai citesc.
dar m-au dezamagit unii care fac valuri azi prin Franta si de asta-s in general reticenta.
dintre Extinderea domeniului luptei, Particule elementare, Posibilitatea unei insule si Platforma as relectura Platforma.Cind am citit-o prima data, asta era acum citiva ani, finalul mi s-a parut tulburator...
Wo-ho, ce bine e sa nu fii singur printre cei carora le place nenea asta! ;;)
@delaskela- finalul e cel putin tulburator. tocmai de asta sunt furioasa pe individ, ca ar putea scrie lucruri foarte bune daca n-ar cauta neaparat scandalul, senzationalul etc
@ionuca- is multi cei care nu-l suporta pe wellback
hello.....scuze de interventie....tonic bog-ul atu...diferite proze...teatru si niste etc-uri vizuale
la www.barnathmarius.blogspot.com
multumesc pt. aprecieri si pt. link. o sa ma uit.
imi pare bine ca nu-ti place hbq :)mie mi se pare un autor pe val.
nu stiu ce sa zic despre scriitorii francezi contemp, dar mi-ar placea sa am cativa pe Lista:) asa ca m-am concentrat pe ei in ultima vreme.
claire castillon iti place? am citit numai "insecta", proza scurta. are imaginatie (asta conteaza f mult pt mine) si stil, sunt f curioasa cum e in roman.
si tocmai am terminat "lucruri minunate", de virginie despentes (de la pandora m). sunt lucruri discutabile, dar chiar mi-a placut.
a, dintre astia contemporani (dar nu ultracontemporani:) cel mai mult imi place raymond queneau (atat in poezie cat si in proza)
@dna - n-am citit "insecta", au avut altele prioritate. cu despantes am o problema din cauza titlului acela :-)
am un volum [poezii] queneau !!!!!
nu stiam c-a scris si proza.
are mai multe romane. e f fain in poezie, jucaus, creativ, inventiv. si uneori isi permite sa fie deosebit de sensibil.
pe mine ma binedispune de fiecare data.
@dna - deocamdata o sa ma uit prin carticica de poezie. o am de la anticariat, o traducere veche facuta de caraion.
pe asta o am si eu. e o antologie.
@dna
intr-adevar, queneau e doar putin contemporan si deloc ultracontemporan fiind mort de mai bine de 30 de ani.
supastar - intr-adevar ;)
bine, atunci este un scriitor al secolului XX :)
raymond queneau... zazie in metro - nu se poate sa n-o stii
@luciat- am auzit, dar nu retinusem autorul. oricat ar suna de compromitator, spun ca n-am citit cartea.
ei, compromitator - ce, eu am citit Un erou al vremii noastre, a lu lermontov? sau... aaa... atitea altele mai celebre ca zazie? :)
@luciat - s-ar putea sa-l fi evitat ca-i francez.
voilà!!
am citit cu delectare postul tau. H. e pentru mine o pura impostura literara. Si ca el sunt o gramada in literatura franceza contemporana. Din pacate. Nu stiu daca alte literaturi europene cunosc acelasi fenomen (scriitori extrem de mediatizati si care se vind bine-chiar si asta e un mister, nimeni din anturajul meu nu-l cumpara insa e un mare succes de librarie) cu aceeasi intensitate ca cea fraceza care mi se pare teribil de gangrenata.
@Raluca - unii-s tare suparati pe mine ca am scris cum am scris.
suparati? n-au de ce, din moment ce parerile sunt motivate si argumentate.
cum subiectul "uelbec" a fost abordat si pe blogul http://acaile.blogspot.com/
am gasit argumentul asta in favoarea opiniei tale:
http://artslivres.com/ShowArticle.php?Id=1061&Title=JOURDE+Pierre+-+La+Litt%E9rature+sans+Estomac
@Raluca- multumesc, am citit. sunt unii scriitori tineri de la noi care vad in uelbec modelul suprem. ei m-ar bate :))))))
Post a Comment