Nocturne

Scriu pe scurt despre întâlnirea de vineri seara cu dilematicii, mai precis Magdalena Boiangiu, Simona Sora şi Mircea Vasilescu. Eu nu-s o bună cititoare a Dilemei vechi, adică o citesc parţial. Dar m-am dus acolo mai ales pentru Dilemateca, despre care am aflat că va avea cândva şi un site adevărat, adică va deveni citibilă pe net. Au în pregătire şi un blog, care probabil va funcţiona înaintea paginii de internet! Iniţial vestea m-a bucurat, iar apoi m-am liniştit brusc amintindu-mi că şi Observatoru' cultural a promis un blog, s-a apucat de el, dar i-a trecut repede. Dacă blogul Dilematecii va rezista o vreme, o să spun şi eu că există.

Dar cel mai important lucru spus în acea seară i-a aparţinut Rodicăi Binder, prezentă în public. Spunea că vine dintr-o ţară plicticoasă într-una în care se întâmplă multe; dar mai ales spunea că ne lipseşte acea cultură a răbdării care ne-ar face să-l ascultăm pe celălalt şi speră că într-o zi o să înceapă şi aici acele lecturi, pe care unii dintre noi ni le dorim. Şi cred că Victor Neumann a zis că aproape nu ne interesează ce spune celălalt, dovadă că de multe ori interlocutorii nici nu se privesc. În timp ce unul vorbeşte, celălalt deja se gândeşte la ce îi va răspunde, ignorând de fapt părerea celui din faţa sa.

Şi mi-am adus aminte de Cătălin Dorian Florescu; el spunea că elveţianul vine să-l asculte citind, aşteptând să audă o poveste nouă, dar românul, care e convins că le ştie pe toate, n-are aceeaşi răbdare. Nu ştiu dacă-i aşa, dar oricum e o lipsă de curiozitate, un fel de infirmitate.