A fost foarte frumoasă lansarea cometei. Am descoperit că era anunţată şi pe site-ul lui Daniel Vighi. Dar nu despre carte vreau să scriu, că n-am citit-o. E
Daniel Vighi a citit câteva povestiri din volum, una despre un bust al lui Stalin care, după mici modificări şi-a găsit locul la Şiria, în casa memorială a lui Slavici, deoarece cei doi ar semăna. Şi a citit o povestire despre Pubi, ultimul conte Teleki [în carte-s mai multe].
La final au fost proiectate două filme de scurt metraj. Despre unul dintre ele, Pubi şi Fiameta, vreau să scriu acum. [Habar n-aveam că Fiameta e un nume celebru, mie mi s-a părut doar unul ciudat, dar noroc cu bântuitul pe www, am aflat lucruri noi.] Doamna a fost prietenă bună cu Pubi, i-a fost ca o soră. Pubi a ţinut un jurnal, realizatorii filmului au folosit câteva fragmente [ şi eu sper că jurnalul acesta se află undeva şi va fi publicat].
Prima însemnare era din 1945, când Pubi află că mai avusese o soră, Mady. Dacă ea n-ar fi murit, el nu s-ar fi născut. În 1965 scria ceva de genul: beau mult, dacă beau destul de mult s-ar putea ca lucrurile să revină la normal, să se îndrepte. Prin 1980, dormea într-o haltă, pe o bancă, beat evident. Celor care-l vedeau în halul ăla le zicea doar: Aşa vrea să moară ultimul conte Teleki!
În 1945, Pubi a fost dat afară din castel, împreună cu mama lui. Nu s-au plâns niciodată. S-au descurcat cum au putut. Impresionaţi de soarta lor, locuitorii din Căpălnaş le duceau de mâncare. Când a venit rândul lor, ţiganii au trimis bani, cu mesajul: ne-am gândit că doamna contesă nu ar mânca de la noi.
Posts
No comments:
Post a Comment