Resume

Resumé

Razors pain you;

Rivers are damp;

Acids stain you;

And drugs cause cramp.

Guns aren’t lawful;

Nooses give;

Gas smells awful;

You might as well live.

”For what I think, I'd be arrested”

Dorothy Parker

Symptom Recital

I do not like my state of mind;
I'm bitter, querulous, unkind.
I hate my legs, I hate my hands,
I do not yearn for lovelier lands.
I dread the dawn's recurrent light;
I hate to go to bed at night.
I snoot at simple, earnest folk.
I cannot take the gentlest joke.
I find no peace in paint or type.
My world is but a lot of tripe.
I'm disillusioned, empty-breasted.
For what I think, I'd be arrested.
I am not sick, I am not well.
My quondam dreams are shot to hell.
My soul is crushed, my spirit sore;
I do not like me any more.
I cavil, quarrel, grumble, grouse.
I ponder on the narrow house.
I shudder at the thought of men….
I'm due to fall in love again.

(și tot mai cred că ultimul vers ar fi trebuit să lipsească)

21 iulie 1987

Ani de zile am tot căutat vinilul ăsta, am ajuns la el abia zilele trecute.

2 ani

Of, Chester !

Stare ( adică mood)

No gods, no masters
se ascultă imediat după lectură

Coffee, anyone?

De fapt căutam alte poze.

Dacă tot am zis de Cora

Despre ”Marcel Proust și romanul subconștientului ”    
articol apărut în 1922, începe așa :      

„Pe când îl citeam, eram, minut cu minut, mai câștigată de felul său care-mi păru ciudat și puțin convingător la întâia apropiere. Vestea morții lui mi l-a redeșteptat în amintire cu acel soi încet și nesimțit de fascinare. L-am reluat, sau mai bine am cercetat, după un procedeu de scurtare, pasajele însemnate cu creionul. Ciudat! Dar ce am putut găsi atât de adânc zicător și de personal la dânsul?! 

Marcel Proust nu se lasă gustat dintr-o frază, căci împotriva deprinderilor de astăzi ale prozei franceze, nu cultivă fraza pentru ea însăși. De stil puțin se sinchisește, în afară de ceea ce se realizează în chip firesc prin lărgimea ideii. Și ideea însăși nu se desprinde fără pagubă din complexul în care se mișcă, spre a figura singuratică și cochetă ca un paradox într-o colecție de cugetări. Subiectul unui roman al lui Proust? Nu l-aș putea rezuma niciodată. Ce mult îl poți afla din titlu romanului: À l'ombre des jeunes filles en fleurs..., spune nu numai tot miezul, dar întreaga concepție și metodă artistică a autorului. E o ceață de adolescente pe care eroul o întâlnește într-o zi pe coasta mării, înfățișându-i-se în toată zburdălnicia, frăgezimea, nepăsarea vârstei. Doritor să le cunoască, el ocolește orice mijloace care l-ar fi putut duce de-a dreptul la țintă: a le urmări, a le aborda, a se folosi de mijlocirea unei conștiințe. De ce? Pentru că vagul, necunoscutul care dădea tot farmecul acestor siluete fugare, care-i nelinișteau imaginația, care trezea acel gust al noutății unit cu dorința lucrului, s-ar fi șters odată cu cunoașterea lui. Dacă despuiem lucrurile de dorința noastră, le reducem la ele însele, la nimic. 

Toți eroii lui Proust plutesc în această lume, de dorință și de necunoscut. Spre deosebire de alți romancieri sau dramaturgi, nu joacă rolul unei providențe atotcunoscătoare și dindărătul culiselor, îndreptând hotărât acțiunile, arătându-ne ce se petrece în sufletul eroilor lui. Ce vor face până la urmă? Dar aceasta nu o știe. Poate să ne arate doar împrejurările precise de la un pas la altul, începutul dramei lor interioare, hotărât de o cauză sau alta. Mai departe, urmărești sau cauți să întrevezi, odată cu autorul, gesturile sau pasiunile ce se urmează în baza unor legi sufletești pe care caută să le lumineze. Activitate în linii largi? Mari gesturi vădite? Nu le căutați la Marcel Proust, așa natura lui nu se fixează pe pânze nemișcate, ci curge ca un val neliniștit, evoluând clip de clipă, ca și sufletul personajelor lui.” (Cora Irineu) 

A atinge sau a nu atinge

Nu prea mă impresionează premiile, mai curând (unele dintre ele) cred că fac un mare deserviciu filmelor. Dar aseară am văzut filmul ăsta, pe HBO. Mă mir că am rezistat, pentru că unele imagini sunt greu de privit, dar cred că a meritat, nu atât pentru valoarea artistică în sine ( of, ce cuvinte mari folosesc) cât pentru întrebările pe care ți le pui. „Suntem niște suflete închise în carcase fragile” , asta-mi spunea cândva o rudă, medic . Și îmi aduc aminte de o kinetoterapeută, o franțuzoaică stranie de tot care a venit să lucreze în România, pe vremea în care Handicap International făcea multe pentru noi. Și ea zicea că e important să îți accepți propriul corp iar meseria ei era aceea de a te ajuta să-l accepți și să te bucuri de el.  Vorbea despre  „avoir plaisir avec ton corp”, chiar dacă e mutilat, lovit, zdrobit, Așa și filmul ăsta, cred că vrea să-ți spună că e bine să accepți realitatea și să schimbi ce poți. Cam atât. Cred că e timpul pentru o cafea.

Zi complicată

Știți schimbul acela de replici „it's complicated! / i love complicated!” Dar de data asta aș fi preferat să fie mai simplu.În drum spre centru am zărit un vaporaș, tot timpul mă bucură întâlnirea asta. Și apoi am dat peste tramvaiul cu Openville , mai rar mi se întâmplă să-l văd. Desigur azi (adică ieri, joi) a fost ziua în care o asociație civică (am senzația că Inițiativa Timișoara ) a pus la cale o dezbatere publică: cei patru candidați USR pentru postul de primar s-au duelat așa, in văzul tuturor. Încerc să fiu optimistă dar nu prea pot. Pentru că e trist cam tot ce s-a întâmplat în orașul ăsta în ultimii ani. Bine, nu chiar tot și poate nici chiar de la începutul primului mandat al acelui domn al cărui nume refuz să-l scriu. Dezbaterea a fost interesantă, dar am înțeles că pe partea care mă interesează pe mine în primul rând adică partea culturală, lucrurile nu vor putea fi îndreptate prea ușor (aici e vorba în primul rând de infrastructua pentru TM 2021 și patrimoniu). Hai că mai zic și mâine (adică azi, dar mai spre seară) câte ceva.

Distancia de rescate

o carte care n-ar trebui începută pe la două noaptea, atunci când urmează o zi de joi. Sper să fie așa până la final.

Cora

„Viața nu e înghesuită la un loc, ci răsfirată și aerul limpede și curat. O minunată împletire de artă și natură e colțul fermecat care-ntinde ca un giuvaier capela Piariștilor. Turnul înalt, înaintând solemn, urmat de două mai micuțe, ce de-abia scapă din strânsoarea verde a iederii și a plopilor, de nu le vezi decât pălăriile ascuțite de țiglă, pare un preot urmat de copiii altarului, mistic și grav în sfintele-i atribuții. Înăuntru, atmosferă învăluitoare de umbră și de taină. Am vizitat școala lor ce-nchide cu capela un vast pătrat, în mari și sigure proporții. Piariștii sunt un ordin dintre sectele de după reformă, înființat în Spania de Calasans, în veacul al 16-lea. În Timișoara sunt de pe la 1750. Sunt interesanți prin îngăduința lor curioasă: se pare că au tot atâția elevi între evrei ca și între nu importă ce altă confesiune și nu luptă atât pentru religie cât pentru știință pe bază religioasă. Sunt exclusiv educatori și au dat un mare coeficient de universitari. Directorul însuși, în rasă neagră, ne conduce. E tare curios, mi se spune. Prins de o ploaie torențială la niște prieteni, într-o seară, e convins, cu mari stăruințe, să rămâie la ei peste noapte. Deodată se face nevăzut. Nu-l găsesc nicăieri. Trece puțin și se arată iar, muiat leoarcă. Unde a fost? – Și-a adus omul cămașa lui de noapte!” (Cora Irineu, Scrisori bănățene, carte apărută postum, dar la timp pentru a ajunge la înmormântare.)

De pe Twitter

La drum, din nou

Am fost la Cărturești, de la ei cumpăr mai mult cd - uri, dvd-uri și altele, precum se vede. Dar toate au cumva legătură cu cărțile. Cineva, cândva făcea legătura dintre proza scurtă a lui Mircea Nedelciu și Ghost Dog. Iar Die Hard, primul din serie, e recomandat de David Foster Wallace, e drept e cumva intermediat mesajul, pentru că a ajuns la mine tot printr-un film, The End of the Tour.

Acestea fiind zise, mă întorc la cafeaua care mă așteaptă cuminte, și la cărțile pe care le citesc. Am început vreo două, mai citesc vreo câteva pagini din fiecare și mă hotărăsc cu care merg mai departe.

Bloguri literare

Cred că între timp au apărut alte bloguri interesante, în care se scrie despre cărți. Aștept recomandări!

Mă bate gândul să reîncep să scriu aici.